La mijlocul secolului al XIX-lea, Țara Românească este zguduită din temelii de două divorțuri scandaloase, captivând atenția marilor case boierești, ale clerului și ale cercurilor diplomatice. Domnitorul românilor, Prințul Gheorghe Bibescu se îndrăgostește nebunește de Maria Ghica, femeia pe care o aduce la curtea domnească, după ce-și alungă propria soție la ospiciu.
Gheorghe Bibescu, primul domnitor ales după perioada fanariotă, se vede prins într-o luptă dificilă între dorința de a fi alături de femeia pe care o iubește și responsabilitățile față de soție și familie.
Deși beneficiază de sprijinul Puterii Protectoare, mâinile prințului sunt legate. Atunci când o vede, pentru prima dată, pe Maria Ghica, soția lui Costache Ghica, inima i se oprește pentru o secundă, fiind complet vrăjit de frumusețea spătăresei.
Prințul se îndrăgostește pe loc, însă nu este nici el un bărbat liber. Domnitorul Țării Românești este însurat cu Zoe Brâncoveanu, o femeie frumoasă, inteligentă și blândă, care provine dintr-o familie înstărită.
Timida Zoe dezvoltă, însă, probleme mintale la doar câțiva ani de la nuntă. Unii spun că ar fi avut tulburare bipolară, alții că și-ar fi pierdut mințile din cauza demenței.
Prințesa își ocupă timpul alergând desculță prin grădină, îmbrăcată într-o rochie albă, cântând în timp ce ține un buchet de flori în mână. Îi dăruiește soțului ei șapte copii, însă fericirea este departe de a o înconjura.
Gheorghe Bibescu apelează la un gest extrem, pentru a putea fi alături de amanta lui. Sacrificiile din amor nu cunosc limite, iar domnitorul este determinat să facă orice pentru a o aduce pe amanta lui la curte.
Astfel, vodă o trimite pe soția sa suferindă la câteva sanatorii din Viena și Paris. Gestul său extrem trezește compasiunea boierimii, întrucât starea fragilă de sănătate a doamnei Zoe Bibescu era cunoscută în cercurile aristocratice.
În ciuda opoziției și nemulțumirii aduse de decizia sa, Bibescu își aduce ibovnica la Palatul Domnesc, gestul provocând cel mai mare scandal din istoria Țării Românești, prințul fiind apostrofat și blamat de către aristocrații conservatori, care apără ferm valorile tradiționale ale societății.
Vodă face tot posibilul pentru a destrăma mariajul amantei sale, însă fețele bisericești se împotrivesc vehement divorțului. Maria Ghica îi trimite o scrisoare mitropolitului Neofit, pentru a-l convinge de răceala care s-a instaurat în căsnicia ei, dar se lovește, din nou, de un refuz.
Scandalul care amenință casa Prințului Ghica capătă dimensiuni astronomice, cariera sa politică fiind afectată, în ciuda sprijinului pe care-l are din partea generalului Kiseleff.
După ani de zile de lupte și negocieri, Gheorghe Bibescu și Maria Ghica ajung împreună în fața altarului, jurându-și iubire eternă. Cu toate acestea, gurile rele nu pot fi astupate.
Chiar și după desfășurarea nupțială fastuoasă, Maria Ghica, acum Maritica Bibescu, se confruntă cu ostilitatea și respingerea unor membri influenți ai înaltei societăți. Ani grei trec până când scapă de etichetele rușinoase de ”amantă” și ”concubină”.
Orgoliul unei femei umilite nu poate fi înduplecat, motiv pentru care actuala soție a domnitorului românilor nu ezită să se răzbune pe boieroaicele și doamnele din înalta societate care au arătat-o cu degetul în toți anii în care Maria Ghica a fost concubina prințului Bibescu.
Astfel, după căsătorie, doamna Bibescu îi ordonă jupânesei sale să le trimită aristocratelor care îi calcă pragul un papuc așezat pe o pernă de mătase, căruia să-i prezinte omagiile și felicitările, un gest umilitor, de mare ofensă în acea perioadă.
Gheorghe Bibescu părăsește tronul după o perioadă scurtă, iar el și partenera lui de viață trăiesc în exil la Paris în timpul revoluției din 1848. Cu toate acestea, căsnicia lor se încheie după 15 ani, Maria Bibescu pierzându-și viața în urma unei lupte crunte cu o boală incurabilă.