România se laudă cu locuri de-a dreptul speciale, care ascund povești incredibile. Printre ele se numără și un sătuc sărac, unde locuiesc puțini oameni, dar care este adăpostul unora dintre cele mai bogate zăcăminte de aur nativ din Europa. Despre ce localitate este vorba, de fapt.
În inima Munților Metaliferi, pe valea pârâului Musariu, se află satul Ruda Brad din județul Hunedoara, o așezare cu o istorie bogată și fascinantă. Cu mai puțin de 100 de locuitori în prezent, acest sat, cunoscut și sub numele de Musariu sau Ruda Musariu în trecut, a fost cândva un loc vibrat de activitate minieră intensă și comunitate prosperă.
De-a lungul a peste două secole, Ruda Brad a fost cămin pentru familii întregi de mineri, care și-au găsit ocupația și sursa de trai în minele de aur din zona Bradului. Cu zăcăminte de aur nativ considerabile, această regiune a fost martora unei activități miniere care a adus prosperitate și viață satului.
Cu toate acestea, în anii 2000, minele de aur din zona Bradului au fost închise, marcând începutul declinului pentru această mică comunitate minieră.
Cândva locuit de aproximativ 600 de oameni, majoritatea venind din zona Moldovei în căutarea unei vieți mai bune, Ruda Brad s-a confruntat cu o depopulare treptată odată cu închiderea minelor. Clădirile care odinioară răsăreau în sat cu scopuri comunitare și culturale au început să se golească, iar atmosfera vibrantă s-a estompat.
Printre aceste clădiri de patrimoniu, un loc deosebit îl ocupă vechiul cinematograf, cu o istorie ce se întinde pe mai bine de un secol. Aici, în trecut, răsunau ecouri de voie bună și cultură, unde locuitorii se adunau pentru a se bucura de spectacole și proiecții cinematografice. Biblioteca locală a fost o altă piesă de importanță în puzzle-ul cultural al satului, oferind acces la cunoaștere și lectură pentru comunitatea locală.
Mircea Pleșa, un localnic al satului Ruda Brad, împărtășește o parte din istoria bogată a așezării, reliefând trecutul plin de viață al satului. El aduce în lumină amintiri despre vremurile când Ruda Brad era cunoscut sub numele de Musariu și era un centru vital al activității miniere din regiune.
Construcțiile ridicate de Societatea minieră Mica din Brad pentru familiile de mineri și pentru necesitățile comunității reflectă o epocă de glorie și prosperitate, acum rămasă în urmă.
„Numele vechi al localității era Musariu, după un orizont de mină, numit astfel. Minele de aur au fost exploatate aici din timpul Imperiului Austro-Ungar, iar localnicii au lucrat, în general, în minerit sau au avut locuri de muncă asociate activității miniere.
În anii interbelici, Societatea minieră Mica din Brad a construit aici mai multe clădiri pentru familiile de mineri, un sediu al minei, o clădire folosită ca teatru și cămin, băi pentru mineri. Aici a fost și o închisoare, din care deținuții erau scoși la muncă, sub pază”, a povestit, pentru adevarul.ro, localnicul Mircea Pleșa.
În inima Munților Metaliferi din Hunedoara, Câmpul Minier Barza străjuiește o regiune încărcată de istorie și bogăție minerală. Întinzându-se pe o suprafață de aproximativ 80 de kilometri pătrați, acest câmp minier este delimitat de Valea Crișului Alb, oferind peisaje spectaculoase și o bogată rezervă de aur.
În special la Musariu, considerată „perla” câmpului aurifer Barza, filoanele de aur se întindeau pe distanțe impresionante, iar muncitorii erau adesea martorii descoperirii de bulgări uriași de aur.
În secolul XX, minele de aur din perimetrul Barza au constituit una dintre cele mai importante surse de aur din România, producând peste 200 de tone de aur, alături de cantități semnificative de argint, cupru și alte metale valoroase. Acest câmp minier a fost un adevărat motor economic, atrăgând mii de muncitori și investiții considerabile în zonă.
Una dintre descoperirile remarcabile care au adus faimă câmpului Barza a fost făcută la data de 6 decembrie 1947, când a fost găsită o pepită de aur uriașă, având o greutate impresionantă de 53 de kilograme, eveniment care a stârnit admirația și interesul întregii țări.
În apropierea satului, un monument al istoriei își păstrează tăcută povestea, atrăgând atenția călătorilor și a pasionaților de patrimoniu. Este vorba despre o clădire mai veche decât fostul cinematograf, o biserică veche ce emană noblețe și mister, ascunsă printre copacii seculari ai pădurii.
Această biserică de pe Valea Musariului, construită acum peste un secol de către Asociația Minieră Ruda 12 Apostoli, a fost martora trecerii timpului și a evenimentelor semnificative din viața comunității miniere.
Drumul localnicilor spre vechile mine de aur își începea parcursul la biserica veche, iar în vecinătatea sa se găseau fostele galerii miniere Zdrahonț și Ruda 12 Apostoli, locuri care au fost mărturii ale eforturilor și sacrificiilor muncitorilor în căutarea aurului prețios.
În aceeași zonă se găsește și una dintre cele mai vechi galerii miniere din România, galeria Treptele Romane, care datează încă din secolul al II-lea și a fost refolosită în secolul al XIX-lea pentru exploatarea bogățiilor subterane de aur pur. Aceste relicve istorice subliniază importanța și prestigiul câmpului minier Barza în peisajul minier al României și nu numai, oferind o fereastră către trecutul strălucitor al acestei regiuni încărcate de istorie.