De unde vine expresia „a umbla cu cioara vopsită”? Cu toții am auzit măcar o singură dată de ea, fiind una dintre cele mai colocviale expresii românești. Ce înseamnă și de unde vine, de fapt, aflați în rândurile următoare.
Expresia „a umbla cu cioara vopsită” fost transmisă din generație în generație și este folosită chiar și în momentul de față de mulți oameni. Cu siguranță ați auzit-o cel puțin o singură dată. Este folosită pentru a evidenția o minciună. Atunci când o persoană încearcă să o păcălească pe cineva, însă aceasta se prinde, îi spune că „umblă cu cioara vopsită”.
În DEX, expresia „a umbla cu cioara vopsită” o puteți găsi ca însemnând „a fi necinstit/incorect; a minți”. Este o aluzie la ipocrizie, având în vedere că nu poți vopsi o cioară pentru a o face să pară altă pasăre. Originea expresiei se află în limbajul popular. Cu toate acestea, nu se știe cu exactitate cum a apărut această sintagmă.
Unii lingviști sunt de părere că, pe vremuri, în Maramureș, exista obiceiul ca oamenii să meargă din casă în casă, cu o cioară împăiată și vopsită. Aceștia dansau și cântau, iar de aici ar fi derivat sensul de a prezenta o situație ca fiind altceva decât este.
De asemenea, potrivit istoricilor, în trecut existau persoane în piețele din România care încercau să vândă ciori vopsite, susținând în fața clienților că, de fapt, ciorile sunt papagali exotici.
Citește și: Ce înseamnă expresia „a spune vrute și nevrute”. A picat la BAC și e scandal din nou de fraudare
În imperiul asirian, atunci când soldații inamici erau capturați, li se tăia limba, iar acestea deveneau „delicatesele” cu care pisicile regelui erau hrănite.
Acesta este un vers din fabula lui Esop. O vulpe înfometată nu se putea cățăra până la struguri, invocând faptul că „strugurii sunt necopți și tari”.
Această expresie mai este cunoscută și sub denumirea de legea talionului. „Viață pentru viață, dintre pentru dinte, ochi pentru ochi”. Face parte din legislația antică mozaică, iar legea talionului spune că pedeapsa trebuie să fie egală greșelii.
În timpul nunții zeiței Thetys cu Peleus, și-a făcut apariția Eris, personificarea discordiei, care nu fusese invitată. Atunci când și-a făcut prezența, a aruncat un măr de aur, adică mărul discordiei, pe care era scris „celei mai frumoase”.
Atunci când au văzut mărul, Hera, Atena și Afrodita l-au revendicat, fiecare susținând că este cea mai frumoasă. Cele trei nu au ajuns la o concluzie, așa că au cerut o altă opinie, de la prințul troian Paris. Paris i-a oferit mărul Afroditei, după ce aceasta i-a promis ca soție cea mai frumoasă femeie, Elena. Zeița a făcut-o pe Elena să se îndrăgostească de Paris.
Citește și: Ce înseamnă expresia „a umbla pe șapte cărări”
Este o expresie persană prin care orientalii arătau cât de puțin ține dulceața unei căsnicii.
Aceasta a fost porecla dată lui Ștefăniță domnitor al Moldovei, în timpul în care Principatul a fost lovit de o mare foamete, iar oamenii au fost nevoiți să se hrănească cu papură.