Cuvântul din română care nu poate fi tradus în altă limbă. Nu, nu este vorba despre „dor”!

Limba română ascunde numeroase „mistere”, la fel ca oricare alta de pe glob. Unul dintre ele se referă la cuvintele care sunt unice, adică cele care nu au corespondent în nicio altă limbă decât cea nativă. Despre un astfel de termen vom discuta în materialul de astăzi. Nu, nu este vorba despre „dor”.

Cuvinte din limba română, incluse în dicționarul UNESCO

Până în 1860, limba română s-a scris, de regulă, cu alfabetul chirilic și, mai ales în perioada dinainte de adoptarea oficială a alfabetului latin, cu unul de traziție. În RSS Moldovenească s-a folosit până în 1898 alfabetul chirilic modern sau rusesc adaptat, potrivit „Pentru o istorie a scrierii limbii române” (2018).

Limba română modernă se scrie cu alfabetul latin. Alfabetul actual al limbii române are 31 de litere. Prin litere, mari sau mici, urmate sau nu de punct sau de spațiu, înțelegem semnul grafic din alfabetul unei limbi, corespunzând în general unui fonem. Literele formează cuvinte sau grupuri de cuvinte.

Silvia Chifiriuc, de nerecunoscut. Soția lui Petre Roman, schimbată radical, cum arată acum

Helmuth Duckadam a fost operat pe cord deschis la Spitalul Universitar. Cum se simte acum „Eroul de la Sevilla”

Imaginile au devenit virale! Maria Băsescu, în tinerețe! Aparițiile i-au lăsat pe toți fără cuvinte FOTO

INCREDIBIL! Cum arată nevasta mult mai tânără a lui Boris Becker! Cei doi s-au căsătorit în Portofino. Femeia e fiica unui lider politic și câștigă milioane anual

Nu toți românii știu că, în limba română, există cuvinte care nu se pot traduce cu același sens și în alte limbi. Un astfel de exemplu este termenul „dor”. Nu are echivalent în nicio altă limbă, potrivit specialiștilor în lingvistică. Aceștia au explicat că traducerea lui înseamnă altceva, indiferent de limbă.

Nu despre „dor” vom vorbi în materialul de astăzi. La fel ca acest termen, în limba română există mai multe cuvinte incluse în Dicţionar cultural internaţional, publicat de UNESCO în urmă cu mulți ani, care cuprinde termeni reprezentativi pentru diverse limbi vorbite pe glob.

Ce semnificații are termenul „colind”, potrivit dicționarelor

Un astfel de termen din limba română este „colind”. Originea sa este una controversată și astăzi, specialiștii în lingvistică neștiind ce teorie să lanseze în mod oficial despre rădăcinile sale. Unele voci susțin că etimonul este latinescul „calende”, potrivit informațiilor disponibile în spațiul public.

„colind, colinde =  s.n. 1. faptul de a colinda, obiceiul de a colinda; 2. vechi cântec popular românesc cântat de cete de copii, de flăcăi sau de adulți, cu prilejul sărbătorilor de Crăciun și de Anul Nou, colindă; 3. perindare din loc în loc, întreruptă de popasuri. – din colinda (derivat regresiv)”, arată noua ediție, revăzută și adăugită, a Dicționarului explicativ al limbii române (DEX), publicat sub egida Academiei Române.

Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM) aduce, la rândul său, o serie de explicații privind acest cuvânt, care practic nu are corespondent nicăieri în lume.

„colind (cântec) s.n., pl. colinde”/ „colind (colindat) s.n.”, arată ediția a III-a a Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM), publicat tot sub egida Academiei Române, prin Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti.