Cum se simte Adrian Daminescu, la doi ani după ce a primit un diagnostic dur: „Am de lucru, nu mă plâng!”. Totul despre soția lui, care îi e alături, la greu, dar și despre marea pasiune pentru pescuit EXCLUSIV

Adrian și Dana Daminescu formează o echipă pe cinste, fiind suflete pereche. Se iubesc de 18 ani, iar în curând vor serba „Nunta de turcoaz”. Celebrul solist, care este așteptat și la Festivalul Mamaia 2023, ne-a povestit, în interviul exclusiv pentru Playtech Știri, despre femeia iubită, despre fiul lor, dar și despre revenirea pe scenă. Cum se simte Adrian Daminescu.

Adrian Daminescu își adoră soția

Dana i-a fost un real sprijin, în lupta cu o boală grea, cu care a fost diagnosticat în urmă cu doi ani. Adrian Daminescu, artistul cu voce de aur, ne-a povestit, cu emoție, pentru Playtech Știri, cum a cunoscut-o pe femeia care i-a adus împlinirea sufletească:

„Anul acesta, pe 4 septembrie, împlinim 18 ani (facem majoratul!), de când suntem împreună, dar ziua căsătoriei noastre este pe 24 iunie. Iar pe 25 iunie este ziua de naștere a Danei.

Despre cum ne-am cunoscut, e simplu: fratele Danei m-a invitat la un grătar, la sora lui, la curte, apoi, peste un timp, am mai primit o invitație și apoi așa au decurs lucrurile, nimic programat de noi, cineva însă a lucrat și bine a făcut, mulțumesc Bunului Dumnezeu.

Iar azi, 8 iunie, Cezar, fiul nostru, împlinește 39 de ani! Se află în Brazilia, călătorește împreună cu Alina, soția lui, încă din martie 2020. Au un canal de călătorii, sunt vloggeri. Așadar, luna iunie, la noi în familie, este plină de sărbători și de sărbătoriți!”.

Cum se simte Adrian Daminescu

Adrian Daminescu recunoaște că pescuitul este marele său hobby, încă din anii copilăriei, când locuia la Constanța. A participat cu succes și la numeroase competiții de pescuit sportiv. Se mândrește cu capturile sale uriașe de crap, de 18 și de 21,5 kilograme, adevărate recorduri personale:

Babasha va fi tătic pentru prima oară! Cine este iubita lui și când va naște

Cum arată Corina Bode, partenera lui Honorius Prigoană. A trăit mereu în lux și opulență

Diana Șoșoacă, slabă, îmbrăcată elegant! Imaginile pe care le-ai ratat! FOTO

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

„La pescuit am reînceput să ies după o pauză de mai bine de doi ani, căci starea de sănătate nu mi-a permis. Acum, că totul este în regulă, încep din nou activitățile întrerupte în vara anului 2021, adică și activități recreative, dar și cele artistice. În plus, am pus bazele Asociației pentru Dezvoltarea Culturală și Socială a României „Columna” și vreau să mă implic foarte mult îndeosebi pe partea de activități sociale a acestei asociații. Așa că, am de lucru, nu mă plâng”.

Adrian Daminescu ne-a oferit rețeta sa de plachie de crap

Solistul este și un bun bucătar, fiind maestru în mâncărurile pe bază de pește:

„Din păcate, Danei nu îi place borșul de pește, de fapt, nimic ce conține fiertură sau zeamă de pește. Îi place în schimb peștele prăjit, pane sau pește de mare cu diverse sosuri. O să vă invit într-o zi să gătim o rețetă împreună”.

Iată și rețeta sa de plachie de crap:

„Tăiem peștele, întâi capul, apoi se taie felii late, trebuie calculate porțiile, în funcție de numărul de invitați. Adăugăm bucățile de pește într-o tavă și îi punem sare, cu 40 de minute înainte de a-l pregăti. Se adaugă ulei, cam 150-200 de grame și puțin zahăr.

Vom tăia roșiile felii, pe care le vom intercala printre bucățile de pește. Se adaugă pe deasupra gogoșarul și ceapa tăiate feliuțe, piper măcinat, puțină apă, vin, și felii de lămâie. Se bagă la cuptor, la început, focul trebuie să fie mai mic. Cam într-o oră este gata. Poftă bună!”.

Adrian Daminescu va participa la Festivalul Mamaia 2023. Cum a ratat marele premiu

Adrian Daminescu va participa la Festivalul de muzică ușoară Mamaia 2023, în perioada 25-27 august. Are numeroase amintiri legate de acest concurs cu tradiție, unde a cunoscut, deopotrivă, și succesul, dar și dezamăgirea:

„Succes am tot avut, din 1996, prima mea apariție la „Mamaia”, până în 1991, când am avut prima dezamăgire. Cântecul meu, „România”, pe care l-am compus la Londra, în 1990, după evenimentele din 13-15 Iunie (Mineriada) și pe care l-am prezentat în festival, nu a obținut niciun premiu, deși am avut 25 minute de aplauze (cu toată lumea în picioare) și mari compozitori din comisia festivalului, care erau convinși că melodia mea va lua trofeul. Ei…nu s-a întâmplat așa.

Mi-a părut rău de premiu, o șalupă de 4 persoane, din fibră de sticlă, foarte frumoasă și cochetă pe care sponsorul festivalului de-abia aștepta să mi-o înmâneze, dar organizatorii festivalului au hotărât altceva si au primit-o băieții de la „Caru’ 5”, și aici a început nebunia, au lăsat-o în paragină, în Portul Tomis. În câțiva ani a devenit un maldăr de fibre de sticlă.

Da… Mi-au făcut-o, eu fiind pescar de mare și cu casă în Constanța. Vreau să subliniez aici faptul că muzica ușoară face parte din latura cultă a divertismentului universal unde orice golăneală devine instantaneu penibilă și absurdă”.

Regretul lui Adrian Daminescu

Artistul Adrian Daminescu ne-a povestit cu nostalgie despre tatăl lui, dirijorul Constantin Daminescu, care a avut o contribuție importantă în activitatea artistică din Constanța:

„Tata era un intelectual rafinat, respectat și iubit în tot județul, pentru că a creat o Operă în acest oraș. Aula liceului Mircea a fost transformată, recondiționată și sonorizată de specialiști, aduși de la București, și care a servit ca sediu al Operei. Și tot cu ajutorul Domnului V. Vâlcu, care se încredința cerințelor tatălui meu, s-a creat și Teatrul de vară Mamaia.

La început, a fost mai greu, până a creat orchestra. A luat instrumentiști, cititori de note, din port, dintre lăutari, profesori de instrumente, tineri și mai în vârstă, a studiat cu ei individual și în grup și a reușit să creeze primul pas, orchestra Operei.

Astfel, în 1957, ia viață, prin Ordonanţa guvernamentală, Opera din Constanța, cea mai nobilă instituţie de artă din Dobrogea, care avea să poarte pentru început numele de „Teatrul Muzical” și care avea să-și mai schimbe numele în „Teatrul Liric”, în 1976, și apoi în 2004, în ”Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski”, un nume total nemeritat.

De ce? Pentru că de-abia în 1965 tata m-a pus în atașul motocicletei sale MZ și am plecat amândoi la București ca să ne întâlnim cu domnul Oleg Danovski, pentru a-i propune o colaborare strânsă în vederea perfecționării baletului Teatrului Liric. Dânsul a venit un an mai târziu și și-a creat propria trupă de balet „Oleg Danovski”, dar nu în incinta Teatrului Liric, ci în sala Băilor Turcești din oraș.

Oleg Danovski nu a avut niciodată vreo legătură cu Teatrul Liric constănțean. Doar strânsa prietenie dintre domnul Mazăre și Oleguț Danovski, fiul lui Oleg, a făcut posibil ca Opera să-i poarte nemeritatul nume, în timp ce tata avea numele doar pe o placuță deasupra ușii sălii de repetiție a orchestrei. Astfel, istoria adevarată a Operei a fost îngropată sub tăcere. Nimeni nu mai pomenește de Constantin Daminescu. Dar să lăsăm rufele murdare…”.

Tatăl lui Adrian Daminescu s-a implicat în construcția și în activitatea Teatrului de Vară din Mamaia

Adrian Daminescu ne-a mai vorbit și despre rolul tatălui său în construcția și în activitatea Teatrului de vară din Mamaia, unde, ani la rând, s-a desfășurat celebrul festival:

„Gândit din anii ’59 și realizat imediat după aceea, prin anii ’59-’60, s-a născut Teatrul de Vară din Mamaia, care avea să găzduiască, în fiecare seară, spectacole de operetă, toate în limba germană, pentru turiștii germani, care veneau pe stațiunile litoralului din acea vreme. Spectacolele erau tot nebunia tatălui meu, Constantin Daminescu.

Tatăl meu, vorbitor perfect al limbii germane, a pus concerte în scenă. La început, eu am cântat la violoncel, sub bagheta tatălui meu, lângă profesorul meu drag Vasile Dorneanu, aproape în fiecare seară de vară, iar la vârsta de 19 ani, pe când eram la Conservator, ca tenor, în rolurie Papacoda, din ”O Noapte în Veneția”, Barinkai, din ”Voievodul Țiganilor” și Eisenstein, din ”Liliacul”, toate în limba germană. Prin anii 78-79, fiind și directorul Operei, tata obține avizul pentru acoperirea teatrului de vară.

Peste câteva săptămâni, deasupra teatrului de vară a apărut, prins în sârme de oțel, un superb acoperiș de pânză albastră, care avea să-i apere de ploile capricioase ale verii pe spectatorii însetați de muzica fără egal, a lui Johann Strauss. Ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici, cu amărăciunea că pe frontispicul operei constănțene scrie cu totul alt nume decât cel al tatălui meu”.