Luna aceasta, pe 24 februarie, se va împlini un an de la startul invaziei în Ucraina, iar experții în strategie militară spun că viziunea și gândirea eronată din spatele invaziei Rusiei provine din incapacitatea celor de la vârf de a-și asuma responsabilitatea pentru greșeli. Printre acești experți se numără și istoricul britanic Lawrence Freedman, care aduce iar în discuție când s-ar putea termina războiul din Ucraina, de fapt și, implicit, un scenariu despre care s-a mai discutat, și anume Vladimir Putin, dat la o parte de la conducerea Rusiei.
Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a fost îngreunat de eșecurile pe care le experimentează statele autocrate în timpul conflictului, potrivit unui nou studiu de mare anvergură despre comanda în război, realizat de unul dintre cei mai proeminenți academicieni britanici în domeniu, istoricul britanic Lawrence Freedman.
Denumită „Command”, o analiză amplă a conflictelor de după cel de-al Doilea Război Mondial, realizată de cel mai mare expert în studii strategice, Lawrence Freedman, examinează o serie de conflicte bine cunoscute, de la criza rachetelor din Cuba la înfrângerea franceză în fața Viet Minh-ului la Dien Bien Phu, trecând prin războiul din Falklands și invazia lui Saddam Hussein în Kuweit, până la actualul război din Ucraina.
„Marea temă este că autocrațiile sunt foarte slabe la acest capitol. Multe dintre cele mai multe decizii catastrofale provin din decizii autocratice. Acesta este cu siguranță cazul lui Vladimir Putin, dar și al lui Saddam Hussein și chiar al dictatorului militar argentinian Leopoldo Galtieri în timpul războiului din Insulele Falklands.
Nu înseamnă că democrațiile iau întotdeauna decizii mai bune. Dacă Ucraina ar putea să împingă forțele ruse din toată Ucraina, ar fi o înfrângere.
Nu este cu totul imposibil, dar cred că în acest moment este foarte dificil. Cred că dacă ar fi să piardă Crimeea, ar fi fără echivoc, o mare înfrângere pentru Putin”, a declarat Lawrence Freedman, profesor emerit de studii de război la King’s College din Londra.
Pe 24 februarie 2022, după un discurs dur și amenințător la adresa NATO și a Ucrainei, Vladimir Putin lua decizia de invada Ucraina, sperând la o rezolvare rapidă a situației, precum făcuse Hitler la începutul Celui De-al Doilea Război Mondial, manevra fiind cunoscută astăzi ca blizgrieg”.
Dar, spre surprinderea sa, dar și a Occidentului, Ucraina a reușit să reziste și să provoace pagube importante în rândurile armatei ruse, ulterior primind un nesperat ajutor din partea statelor membre NATO.
De când a început războiul din Ucraina, spune Lawrence Freedman, proiecțiile de creștere economică pentru Europa au fost revizuite în jos și estimările privind inflația au fost majorate. Cele mai recente previziuni, care iau în considerare incertitudinile sporite și șocurile asupra prețurilor materiilor prime, sugerează că valoarea reală de creștere a produsului intern brut real în Uniunea Europeană a scăzut cu mult sub 3% în 2022, cu mai mult peste 1,3 puncte procentuale față de estimările de dinainte de război.
Mai multe lanțuri de aprovizionare perturbări ale lanțului de aprovizionare și sancțiuni economice au împins economia europeană în recesiune. Prețurile mai mari la alimente și energie au afectat gospodăriile din Uniunea Europeană, în special pe cele mai sărace cele mai sărace.
Ucraina și Rusia sunt furnizori importanți de energie și produse agricole. Pe măsură ce războiul dăunează capacităților de producție, prețul multor produse de bază care sunt dificil de înlocuit a crescut.
Inflația declanșată de război, mai spune Lawrence Freedman, a redus consumul privat real în Europa cu 1,1% în 2022, deși impactul a variat de la o țară la alta. Impactul a fost resimțit mai mult în țările în care consumul este mai sensibil la prețurile energiei și ale alimentelor și în care o parte relativ mare a populației este expusă riscului de sărăcie. Țările din centrul și sudul- Estul Europei sunt astăzi cele mai afectate.
Încă din primele zile ale războiului, dar și cu mult înainte, s-a tot discutat despre Vladimir Putin și despre posiblitatea unui puci, în urma căruia liderul de la Kremlin ar putea fi îndepărtat, iar acest scenariu a reapărut tot mai mult în spațiul public, fiind analizat inclusiv de Lawrence Freedman, care spune că un aspect care l-a intrigat, precum și pe alți analiști, este de ce Vladimir Putin, a cărui utilizare a forței a fost limitată înainte de Ucraina, „s-a angajat într-un joc de noroc atât de periculos și prost pregătit în Ucraina.”
„Forța militară fusese destul de bună pentru Putin până acum. A folosit-o eficient în Cecenia, Crimeea, Georgia și Siria. A folosit-o într-un mod destul de limitat în regiunea Donbas din Ucraina în 2014, unde cei care îi fac treburile murdare doreau ca el să adopte o abordare și mai agresivă.
Dar abordarea sa față de actualul conflict din Ucraina a fost în mod clar iluzorie. Trebuie să presupunem că nu și-a dat seama de pariul pe care și-l asumă. A crezut cu adevărat că Ucraina se va prăbuși destul de repede și este greu de știut de ce. Chiar și acei analiști care au crezut că armata ucraineană s-ar putea să nu se descurce bine nu au crezut că poporul ucrainean va ceda. Dar el a crezut.
Un acord de pace complet îl găsesc aproape imposibil de văzut în acest moment, din cauza reparațiilor ulterioare, a problemelor crimelor de război. Pentru a pune capăt acestui război, ai nevoie de un alt guvern la Moscova sau ai nevoie de Putin lăsat cumva deoparte. Și nu există niciun semn de asta în acest moment”, spune istoricul britanic Lawrence Freedman despre Vladimir Putin.
Un eșec cheie, în opinia analistului Lawrence Freedman, a fost faptul că, în timp ce serviciile secrete rusești s-au infiltrat pe scară largă în Ucraina, așa cum chiar și Kievul a recunoscut, figurile cheie din jurul lui Putin fie nu au înțeles Ucraina, fie au acționat ca o cameră de ecou pentru el.
„Experții în Ucraina din Rusia nu par să fi fost consultați. Se pare că Putin vorbea cu amicii săi din FSB și GRU care îi împărtășeau prejudecățile. Iar discursul declamator pe care l-a ținut pe 21 februarie este încă un ghid la fel de bun ca oricare altul pentru a crede ceea ce crede el.
Este clar că îi este foarte greu să ia în serios Ucraina și pe președintele acesteia, Volodymyr Zelenskiy. Militarii de rang înalt – oameni precum ministrul apărării, Serghei Shoigu, și șeful Statului Major General, Valery Gerasimov – fac parte din cercul interior. Au concediat o mulțime de generali acum că știu că există o problemă. Dar nu ei sunt problema. Este întotdeauna altcineva.
Nu cred că Rusia ar putea câștiga o victorie totală, pentru că nu văd cum poate subjuga Ucraina acum. Din punct de vedere militar, cred că există doar opțiuni limitate pentru Rusia, dar ar putea încerca. Nu aș vrea să mă grăbesc dacă aș fi Ucraina. Nu cred că Rusia are multe șanse la o nouă ofensivă majoră.”, mai spune Lawrence Freedman, în interviul pentru RFERL.
În centrul problemei, crede Freedman, se află natura rigidă și ierarhică a procesului decizional de la Kremlin și modul în care cei de la vârf sunt imuni la responsabilitatea pentru greșeli.