La începutul secolului al XXI-lea, la interval de trei ani, România repurta două victorii importante. În 2004 intram în NATO, iar la trei ani după, UE ne primea cu brațele deschise în 2007. Dar, deși țară cu pretenții europene și un așa-zis puternic tampon în zona balcanică, România încă mai are locuri izolate de lume, fără curent electric, fără șosele, și cu oameni lăsați de izbeliște. Este și cazul despre care vorbim azi, localitatea din România în care nu există poştaş, și unde bătrânii sunt nevoiţi să meargă kilometri întregi pentru pensie.
În ultimii 60 de ani, România a trecut prin cea mai dură perioadă a istoriei sale, fiind sub cizma comunismului, iar moștenirea lăsată este una peste care se trece cu greu. După evenimentele de la Timișoara și București, care aveau să ducă la schimbarea de regim, toți românii sperau într-o viață mai bună, dar concretul realității a dovedit că totul a fost doar un vis, neîmplinit nici până astăzi.
Schimbările politice și sociale au marcat întreaga societate românească, iar evoluția lucrurilor a dus către cele două momente importante, din punct de vedere politic și economic. Primul, în 2004, a fost acceptarea României în cadrul Alianței Nord-Atlantice (NATO), și bătrânii sperau, ca pe vremea războiului, că vin americanii. Au venit, dar nu așa cum se aștepta.
Un al doilea moment, extrem de important, a fost demersul de aderare la Uniunea Europeană, un conglomerat de state din vestul și centrul Europei, sub o singură umbrelă, denumit la un moment dat un singur stat Europa. Deși economia românească nu era încă pregătită pentru acest pas, cu toate astea a fost făcut. Am fost acceptați, iar ideologia conform căreia suntem o economie viabilă de piață s-a dovedit a fi una de consum.
În tot acest scenariu, de început de secol XXI, s-a uitat de scăderea natalității, ca urmare a plecării românilor peste hotare, dar și de România celor izolați, fără curent electric, drumuri, șosele și cu oameni lăsați de izbeliște, uitați de autorități.
În aceste zile, încă mai există sate întregi de oameni, majoritatea în vârstă, care trăiesc la lumina lumânării și care-și duc traiul cu extrem de puțini bani. Un astfel de loc este și localitatea din România în care nu există poştaş, situată în județul Hunedoara.
Vezi și: Satul din România care este izolat de lume. Nu există curent, magazine sau drumuri
Situată în în centrul județului Hunedoara, Comuna Vețel este formată din 10 sate, iar la recensământul din 2011 erau atestați aproximativ 2.872 locuitori.
Situația de astăzi din această comună are la bază mai mulți factori. Unul dintre acestea este și desființarea sediului Poștei Române de aici, în trecut existând doar un sigur angajat pentru toate cele 10 sate. De altfel, primarul comunei explică de ce s-a ajuns la această stare de fapt, declarând că:
„Există o persoană angajată a dânșilor care a venit, a solicitat un spațiu ca să vină cel puțin de 2 ori pe săptămână pentru corespondență și pentru pensii”, spune Ioan Henţiu, primar comuna Veţel, conform Antena 3 CNN.
Ca urmare a acestei situații, bătrânii care mai trăiesc aici sunt nevoiţi să meargă kilometri întregi pentru pensie, ba mai mult, în unele cazuri fac ei pe poștașii, împărțind pensiile în alte patru sate de pe teritorul comunei, dintr-un sediu improvizat la care ajung doar marțea și miercurea, conform celor declarate de localnici.
Realitatea acestor oameni, uitați de autorități, care dau din umeri, justificând lipsa unui sediu adecvat de poștă prin lipsa de personal, este una parcă scoasă din poveștile lui Slavici. Din păcate, acești oameni, și alții ca ei, încă mai speră că vin americanii, sau că autoritățile vor face ceva și pentru ei.
Asta este România secolului XXI!