Bebe Cotimanis intră în pielea unui personaj pe care și l-a dorit și acum are ocazia să îl contureze dându-i o notă personală. Celebrul actor a avut mână liberă să îți aleagă partenera din noua producţie Antena 1 şi Dream Film Production dintre actrițele care au venit la casting. În exclusivitate pentru Playtech Știri, interpretul lui Marcel Pescaru a povestit de ce a optat pentru Carmen Ionescu, dar și de ce nu a luat în calcul varianta de a se muta temporar în București, pe perioada filmărilor la “Lia, soția soțului meu”, serial care va avea premiera pe 12 ianuarie, de la 20.30, la Antena 1.
Din ianuarie reveniți pe micul ecran, la Antena 1. Ce v-a atras la rolul din serialul “Lia – soția soțului meu” ?
Frumusețea rolului, că a mea nu se pune problema. Este un personaj pe care am dorit să îl întâlnesc demult. Este un mahalagiu cu inimă mare, misogin până în măduva oaselor, iubind în același timp femeia. Deci e plin de constraste și de sensibilitate rolul acesta al lui Marcel Pescaru.
Ca actor dați tot timpul dați un fel de examene, mă refer la castinguri, sau după o anumită vârstă sunteți doar invitat?
Nu, Dumnezeule! Nu am fost, nu am trecut prin casting. Am trecut ca să îmi aleg partenera de viață în film, aici, de comun acord cu Ruxandra Ion, bineînțeles. Dar cum să nu treci prin casting? Am un casting personal: accept rolul sau nu îl accept!
De ce ați ales-o pe Carmen Ionescu drept soția dumneavoastră în acest serial?
Pentru că o știu, iar pentru chestiile astea mai intime, am ales o actriță care să întâmpine cu dificultate misoginismul bărbatului, căreia să nu îi placă, să nu-l considere normal. Dacă o luam din Moldova, acolo cică dacă nu le bați și nu le înjuri, nu le iubești. Iar Carmen trage spre independență, care poate fi cu umor reprimată.
De cât timp vă știți? De cât timp lucrați împreună?
În teatru chiar nu am lucrat niciodată, nici în studenție. Suntem cam aceeași generație, ea e puștoaică, are câțiva ani mai puțin.
De ce ați ales meseria asta?
Nu am ales-o, când spun că m-a ales ea pe mine, Dumnezeu a vrut să o fac. Am dat examen la Teatru o singură dată, iar a doua oară nu aș mai fi dat. Nu am urcat pe scenă, nu am învățat poezii înainte să dau la Teatru. Și mulțumesc unui om, care deja este plecat acolo Sus și ne privește și pe Dan Puric și pe Ionel Mihăilescu, care am fost studenții lui la Școala Populară de Artă, Traian Aelenei, un minunat pedagog, un om excepțional. Lui îi datorez chestia asta, am intrat la Teatru și mă bucur că nu bag cartela ca să intru la vreo uzină.
Aveți vreun rol care v-a rămas la suflet?
Da, toate îmi sunt apropiate. Cel care a marcat piața media este Varlam din “Lacrimi de iubire”, la teatru Avarul lui Moliere, regele Lear, de Marcel Popeangă se apropie Marcel Pescaru pe care îl joc acum.
Locuiți în apropiere de Pitești. Faceți naveta sau v-ați mutat temporar la București?
Da, fac naveta. Este la jumătatea distanței dintre Pitești și București!
De ce ați ales să vă îndepărtați de Capitală?
Pentru că și voi ați întârziați din cauza traficului! De câte ori intru în București, dar am găsit o rută ocolitoare pe Piteștiul vechi, unde ajung direct la Snagov. Parcă este un făcut și mă relaxează trecând prin sate, în sfârșit avem asfalt bun, așa s-a nimerit pe traseul meu. Și trec prin comuna Lungulețu, unde văd legume: varză, dovlecei și asta mă răcorește, este ca un soi de cafea de dimineață.
Aveți rude acolo în comuna Bogați? De ce ați aleas zona aceea?
Am cumpărat o proprietate și stăm acolo. Este foarte frumos acolo, este la poale de munte. De multe ori zic că aș putea să stau în București, aș putea să stau la Periș, că mai am o casă și acolo, dar mă trage sufletul atât de tare, că prefer să mai fac o oră și jumătate pe drum să ajung acolo, chit că mă întorc a doua zi de dimineață.
Vă relaxează șofatul.
Da, drumul pentru mine e zona mea liberă. Mă simt foarte confortabil la volan și merg. Sunt foarte calm, nu înjur pe nimeni, nici măcar în gând.
Video: Daniel Bălan