Plin de mânie și lipsuri, nevoi și slăbiciuni, așa a trăit de când a venit pe lume și până a ajuns să dicteze. Și-a ascuns bine umilințele și frustările, dar și capacitatea de a iubi. Imagini rare cu Nicolae Ceaușescu și cel mai bun prieten al lui, Tovarășul Corbu, care a stârnit gelozia Elenei.
Primii ani din viața lui Nicolae Ceaușescu au fost trăiți cu baze clare: furie și neajunsuri, multe nevoi și slăbiciuni. Tot ele l-au adus, în 1965, să cunoască gloria. Și-a ascuns frustrările, episoadele umilitoare și forța de a iubi, câștigându-și, astfel, puterea, atât la nivel intern, cât și internațional. De altfel, poate și propria istorie de viață, trăind în sărăcie în tinerețe, l-a adus în acest punct, în care a ars pentru a avea și a fi.
Probabil, acesta a fost și unul dintre motivele care l-au ținut departe de oameni. Ironic, deși a condus sute de mii, nu avea prieteni, fiind nervos și imprevizibil, așa că a ales necuvântătoarele. Era incapabil să își iubească poporul pe care îl îndruma, dar a avut o slăbiciune care îi arăta latura umană. Ceaușescu iubea câinii, în special pe labradorul său favorit, Corbu, pe care până și Elena devenise geloasă.
„În privinţa animalelor, cunosc că era o «turmă» întreagă: Nicolae Ceauşescu avea patru câini Labrador – Corbu, Şarona, Şoimu şi Rodica; Valentin avea un câine cocker, Nicu Ceauşescu avea un câine lup, Elena Ceauşescu avea un câine pripăşit, la care ţinea, Zoia Ceauşescu şi Mircea Oprean aveau şi ei doi”, a povestit Radu Burciu, fostul șef al Gospodăriei alimentelor familiei Ceaușescu.
„Câteodată, Ceauşescu le cerea în glumă colaboratorilor lui să i se adreseze câinelui cu Tovarăşe Corbu! Pentru cei mai mulţi funcţionari deprinşi cu multe ciudăţenii, această glumă întrecuse orice măsură. Îndată ce zăreau câinele, ei dispăreau tiptil. Însă Cornel Burtică, ministrul Comerţului Exterior şi soţul surorii Elenei Ceauşescu, se pare că a stat deseori în poziţie de drepţi în faţa Tovarăşului Corbu”, se arată în biografia dictatorului scrisă de austriacul Malte Olschewski.