La nivel european, dar și local, Lidl a devenit un brand asimilat cu prețurile mici, de discount. Nu degeaba i se spune discounter. Fie că vorbim de produse alimentare, sau de altă natură, majoritatea clienților s-au obișnuit cu produsele oferite de retailer. Dar ți-ai pus întrebarea „De unde sunt aduse produsele la LIDL?”. Surpriza, am putea spune că este mare, având în vedere că românii credeau cu totul altceva.
O scurtă lecție de istorie spune că povestea Lidl a început în 1930, când Josef Schwarz a devenit partener în Südfrüchte Großhandel Lidl & Co. Era vorba de un angrosist de fructe de cartier.
Ulterior l-a transformat într-un angrosist de produse alimentare generale. Din nefericire, ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial, în 1944 compania s-a destrămat și a început o perioadă de reconstrucție de un deceniu.
Fiul lui Josef, Dieter Schwartz, care a fondat Schwartz Group, un retailer specializat în supermarketuri cu discount și piețe angro, a început să lucreze la reconstrucția mărcii Lidl.
Condus de Dieter, Grupul Schwartz a format în cele din urmă Lidl Stiftung & Co. KG, un retailer cu discount cu sediul în Neckarsulm, Germania. Până în anii 1980, supermarketul a devenit un nume de familie în Germania. Viziunea noiului brand Lidl era „o viziune simplă care ne inspiră pe toți: calitate ridicată la prețuri mici”.
Modelul de afaceri al Lidl se baza pe cel al concurentului său Aldi. Toate produsele erau, și încă sunt, vândute în ambalajul lor original. Clienții iau pur și simplu produsele din ambalaj, iar personalul le reumple atunci când acestea sunt goale, în loc să reaprovizioneze constant rafturile.
În comparație cu alte lanțuri de supermarketuri, Lidl a început cu o gamă mult mai mică de produse și cu mai puține linii de marcă. Chiar și acum, magazinul are între 1.500 și 1.600 de linii. Din acestea, doar 330 de linii de marcă.
Gigantul german s-a extins în curând și în restul Europei. Până la mijlocul anilor ’90, au apărut magazine pe tot continentul. În 2015, Lidl și-a anunțat planurile de extindere în America, Rusia și Australia, cu scopul de a avea 20 de supermarketuri în Federația Rusă până în 2020.
În același an, Lidl a intrat în top cinci al celor mai mari retaileri din lume. Compania are peste 10.000 de magazine în Europa și peste 230.000 de angajați.
Spre deosebire de restul Europei, Marea Britanie a început să se concentreze pe domenii ușor diferite față de sediul central. Lidl UK a decis să investească mai mult în marketing și relații publice, precum și să ofere angajaților beneficii care nu erau cerute de lege.
Poate puțini sunt românii care-și mai amintesc când a intrat pe piața din România gigantul german. Dar pentru o scurtă rememorare, vă reamintim că „primele magazine Lidl au fost inaugurate în România în anul 2011. Astăzi, sunt peste 300 de magazine în toate județele țării”, se arată pe siteul Lidl România.
Ceea ce s-a menținut și aici a fost aceeași politică de „calitate ridicată la prețuri mici”, dar cu mici diferențe, dacă vreți, față de celelalte piețe din vestul Europei. Marea majoritate a clienților Lidl, din toate piețele, au observat de-a lungul timpului produse marcă privată exclusiv în rafturile din magazinele retailerului german.
Dar, aici intervin diferențele. Dacă, de exemplu, pe segmentul de bricolaj regăsim aproape peste tot marca „Parkside”, sau la electrice și electronice, tot aproape peste tot, marca „Silvercrest”, sau „Livarno Home”, pe segmentul de lactate lucrurile se schimbă.
Pe piața românească, conform unei analize ZF, mărcile private pe acest segment au o o cotă de piaţă de 80%, dacă ne referim de exemplu la marca Pilos, care, apropos, este din Republica Cehă. Majoritatea produselor lactate din magazinele Lidl România sunt Pilos, cu mici excepții pe anumite produse.
Pe de altă parte, dacă ne referim la un alt segment, cel al produselor de igienă, aici vorbim, în aceeași pondere de 80% din piață de produsele Cien, fabricate tot de o marcă privată, și anume „Mann & Schröder GmbH”.
O altă marcă, tot privată, regăsită în magazinele Lidl exclusiv este „Cămara Noastră”, produsele fiind aduse din piața locală românească. Cu toate astea, ponderea unor mărci private românești este mică, după cum veți vedea în rândurile următoare.
Lidl a început să dezvăluie unde se află unitățile de producție ale furnizorilor săi de îmbrăcăminte și încălțăminte cu marcă privată în 2017. A fost oarecum remarcabil faptul că Lidl a făcut pasul îndrăzneț.
Lista de mărci pivate desrpe care vorbim era doar pentru magazinele sale din Germania. Lista cuprindea atât mărcile în domeniul alimentar, cât și în cel nealimentar.
China, unde sunt prezenți 1.523 de furnizori în total, este de departe cel mai mare contribuitor. Există, de asemenea, o reprezentare puternică în domeniul nealimentar din Bangladesh, India, Myanmar, Cambodgia, Vietnam, Pakistan și alte țări asiatice.
În ceea ce privește produsele alimentare, totuși, gama este în mod clar mai europeană. Germania reprezintă cea mai mare proporție de furnizori, și anume 563. Există, de asemenea, o reprezentare puternică din partea altor state europene, după cum urmează:
Este de remarcat faptul că, întrucât aceste date corespund Lidl Germania, unele țări sunt subreprezentate. Suedia, de exemplu, se mândrește cu doar doi furnizori, Portugalia apare de trei ori, iar Irlanda de două ori, la fel și în cazul României.
Pe de altă parte, în diferitele piețe geografice ale Lidl, procentul de produse locale este în general mai mare, cum este și cazul României.
Conform unei analize curente, realizate de publicația ZF.ro, „Lidl este liderul comerţului local, cu o reţea de peste 300 de magazine de discount şi afaceri de aproape 15 mld. lei în 2021, plus 15%. La o cotă de piaţă de 80% a mărcilor private, rezultă că vânzările de articole precum Pilos, W5 sau Cămara Noastră ajung la 12 mld. lei.”, conform estimărilor şi calculelor ZF.