Marian Drăgulescu nu a abandonat școala, deși antrenamentele dese și intense îi lăsau foarte puțin timp pentru studiu. Acesta chiar se mândrește cu cele reușite de-a lungul vieții, dar mai ales cu decizia de a nu lăsa pe planul doi educația. Cu toate astea, sportivul a avut probleme mari pe toată durata liceului și chiar a rămas corigent la un moment dat. Ce materie i-a dat bătăi de cap?
Marian Drăgulescu este unul din cei mai cunoscuți și longevivi gimnaști din România. Celebrul sportiv este acum în ochiul public datorită provocării din Republica Dominicană pe care cel mai probabil a acceptat-o cu ochii închiși.
Deși performanțele sportive nu îi lăsau timp și pentru altceva, el a reușit să se țină de studii. Cu toate astea, bărbatul a avut probleme serioase pe durata liceului, atunci când a și rămas corigent.
Marian Drăgulescu a câștigat peste 300 de medalii pentru România, dar față de unii sportivi a acordat atenție și educației pe cât de mult a putut. Acesta a terminat liceul și a absolvit ANEFS.
Mai mult decât atât, acesta de mândrește și cu un master. Concurentul de la ,,Survivor România” își amintește totuși cum a avut parte de o cumpănă în perioada liceului, unde s-a confruntat inclusiv cu corigențe din cauza programului plin pe care îl avea.
Bărbatul a povestit că nu avea parte de niciun tratament preferențial, mergea la o școală normală și primea scutire doar atunci când participa la o competiție.
“Noi am învăţat în şcoli normale, fără vreun tratament preferenţial. Ne dădeau scutiri atunci când aveam vreo competiţie, dar atât. Deci mergeam zilnic la şcoală, tot programul!
Nici nu eram genul de om care-i trăgea la chiulangeală pe colegi, pentru că n-aveam timp pentru asta. În singurul timp pe care-l aveam trebuia să stau la şcoală, pentru că apoi trebuia să revin în cantonament.
Eram piatră rară pe-acolo. În afară de şcoală, n-aveam timp să ies cu ei la un suc, să merg în vacanţe”, a spus Marian Drăgulescu, potrivit adevarul.ro.
Sportivul a avut parte de o situație mai delicată când venea vorba despre fizică, iar de la o corigență ajunsese rapid mândria profesorului care i-a dat nota 10 la următoarea ascultare.
,,Rămăsesem corigent pe primele două trimestre şi îmi trebuia o notă mare să nu rămân pe toamnă. Iar profesorul era cel mai exigent din şcoală – nu dăduse nota 10 nimănui.
E, m-am pus cu burta pe carte şi, până la urmă, am luat 10. De-atunci, mă dădea exemplu la toată şcoala: ‘Uite, sportiv şi a luat 10! Iar eu n-am dat nimănui o notă ca asta”, a mai detaliat el.