Invazia Rusiei în Ucraina va avea consecințe profunde pentru stabilitatea regiunii și pentru viitorul securității europene, ca să nu mai vorbim de imensa suferință umană. Atacul militar al Rusiei va schimba în mod fundamental situația de după Războiul Rece. Dacă până acum atitudinea occidentului față de Ucraina era una aproape impasibilă, la nici două zile de la declanșarea invaziei, optica s-a schimbat, iar reacțiile au fost imediate și cu consecințe dure împotriva Rusiei și a lui Vladimir Putin.
În ultimii opt ani, a fost destul de ușor pentru majoritatea americanilor să uite de conflictul care mocnește între Rusia și Ucraina. Dar războiul, care a început în 2014, când forțele rusești au anexat Crimeea, iar separatiștii pro-ruși au preluat controlul asupra unor părți din estul Ucrainei, este brusc în prim-plan, după ce președintele rus Vladimir Putin a trimis aproximativ 100.000 de soldați la granița cu Ucraina.
Acum, un conflict care a făcut deja aproximativ 14.000 de victime ar putea fi gata să escaladeze dramatic, președintele Biden și alți lideri europeni promițând sprijin pentru Ucraina în cazul în care Rusia invadează, lucru care s-a și întâmplat.
În cei peste treizeci de ani de când Ucraina a devenit o democrație independentă, țara a trecut prin multe turbulențe. Totul a început cu revoluția din 2004, urmată de o criză economică câțiva ani mai târziu, o altă revoluție în 2014 și, bineînțeles, conflictul actual cu Rusia.
Experții spuns că, în acest timp, ucrainenii și-au format o identitate națională mai puternică, inclusiv în părțile estice ale țării, unde limba rusă este vorbită pe scară largă. Putin a susținut că Ucraina face parte din punct de vedere istoric și cultural din Rusia. Afirmația liderului de la Kremlin stă la baza eforturilor sale repetate de a extinde influența Rusiei, dar toți experții spun că nu așa văd lucrurile majoritatea ucrainenilor.
„Tot mai mulți oameni spun că se simt puternic ucraineni, că sunt mândri că sunt cetățeni ucraineni, chiar dacă continuă să vorbească limba rusă.
Există un sentiment foarte puternic de suveranitate și de identitate națională.”, a declarat Tymofii Brik, cercetător în domeniul opiniei publice și profesor asistent la Școala de Economie din Kiev.
Asta nu înseamnă că ucrainenii au un trecut de ostilitate față de Rusia. Mai multe sondaje, făcute de-a lungul anilor, arată că ucrainenii aveau sentimente foarte pozitive față de Rusia încă din 2008. Dar toate acestea s-au schimbat atunci când Rusia a anexat Crimeea în 2014 și a început un război lung și crâncen la granița de est a țării.
Potrivit datelor Institutului Internațional de Sociologie din Kiev (KIIS), atitudinile ucrainenilor față de Rusia au devenit mult mai negative în momentul invaziei Crimeei și nu și-au mai revenit de atunci.
„Nu este vorba de faptul că ucrainenii sunt anti-ruși. Ceea ce spune Putin este că nu există o națiune ucraineană, că ucrainenii și rușii sunt același popor.
Dar pentru noi, ceea ce înseamnă să fii ucrainean nu are legătură cu etnia sau limba ta.”, a declarat Olexiy Haran, profesor de politică comparată la Universitatea Națională din Kiev-Academia Mohyla.
Dar toate acesate aspecte și presiuni din partea Kremlinului aveau să schimbe cu totul optica Occidentului asupra Ucrianei odată cu declanșarea invaziei din aceste zile.
Deși invazia era anticipată, liderii occidentali au tot sperat la o formă reală de discuții și negocieri cu Kremlinul. Atât președintele american Joe Biden, cât și Emmanuell Macron și cancelarul german Olaf Scholz, au încercat să stea de vorbă cu Putin, în ideea de a detensiona lucrurile în regiune.
Numai că planurile occidentale aveau să fie date peste cap, odată cu intrarea primelor trupe rusești pe teritoriul ucrainean, dar și ca urmare a recunoașterii celor două republici separatiste Donețk și Luhask de către Putin. Anunțul recunoașterii celor două republici a fost, de fapt, semnalul lui Putin că nu cedează și că va merge până la capăt cu planul militar de a ocupa Ucraina.
La două zile de la declanșarea ostilităților, statele membre în Alianța NATO anunțau suport masiv pentru Ucraina, iar oficialii UE și CE cereau ca statele mebre să fie de acord cu impunerea de sancțiuni ecomomice dure împotriva Rusiei.
Deși războiul se află abia la început, ceea ce este sigur este că vor fi multe victime, un număr mare de persoane strămutate în interiorul și în exteriorul țării și o criză socio-economică severă. Ucraina va avea nevoie de sprijinul UE, în special pentru a aborda consecințele umanitare și economice ale acestui război.
În cele din urmă, războiul este un joc de noroc cu risc ridicat din partea lui Putin, spun analiștii. Guvernul și cetățenii ucraineni vor fi mai hotărâți ca niciodată să se orienteze spre vest. O oportunitate pentru Ucraina de a recâștiga controlul deplin al teritoriului său poate apărea doar în era post-Putin, și nu se știe când va începe această eră, mai spun aceiași analiști.
Contrastul dintre mișcarea lentă a Europei și invazia rapidă și completă a lui Vladimir Putin în Ucraina nu ar putea fi mai puternic. Până acum două zile, europenii discutau despre ce acțiune rusă ar declanșa ce sancțiuni, în timp ce armata rusă încercuia Ucraina. Dar chiar dacă au făcut-o cu încetinitorul, europenii s-au pregătit și se vor uni în jurul acestei crize.
Eforturile uriașe depuse în ultimele săptămâni au permis aprobarea unui pachet puternic de sancțiuni la mai puțin de douăzeci și patru de ore de la începerea invaziei din Ucraina. Acest răspuns a fost pregătit, în timp ce se urmăreau toate căile diplomatice de dezescaladare a crizei.
Pachetul de sancțiuni al UE va deveni prima fază, nu ultima, a unei escaladări. Chiar dacă angajamentul militar a fost exclus, publicul european nu este pregătit pentru consecințele războiului asupra aprovizionării cu energie sau asupra economiei, și nici nu este pregătit să primească refugiați.
Dincolo de pachetul de 1,2 miliarde de europe care UE l-a adoptat la 21 februarie pentru a sprijini Ucraina, celelalte țări dintr-o regiune deja destabilizată de Rusia vor avea nevoie de mai multă energie politică și resurse financiare, în timp ce NATO își întărește flancul estic în cazul în care conflictul se va extinde.
Putin se aștepta la o rezistență mult mai mică a armatei ucrainene în fața profeșioniștilor din marea armată a Rusiei. Planul liderului de la Kremlin, conform expertului în politică externă Yevgeniya Gaber, era de a intra în Ucraina, de a schimba actuala conducere, în frunte cu Volodimir Zelenski, și ulterior anexarea Ucrainei la Rusia.
„(..)De la început, acesta a fost planul lui Putin: să schimbe guvernul. În mod sigur acest plan nu poate avea succes acum. Au existat mai multe tentative, știi că serviciile de intelligence britanice au avertizat că Zelenski trebuia schimbat cu Muraev. Au mai fost încercări de mici proteste și înainte de război, legate de situația economică, de creșterea facturilor la electricitate. Au fost aranjate niște proteste mici, dar nu s-a ajuns să se ceară demisia guvernului. Acum Putin parcă face tot ce poate ca Zelenski să câștige viitoarele alegeri.
Pentru că oameni care nu l-ar fi votat niciodată pe Zelenski acum îl susțin. Motivul este că avem o amenințare extraordinară, iar președintele a reușit să unească Ucraina cum nimeni altcineva nu a făcut-o. Dușmani politici, care nu ar fi stat niciodată la aceeași masă, acum stau și fac planuri cum să apere Ucraina. În al doilea rând, din ce am văzut la reacțiilor ucrainenilor care mă urmăresc pe social-media, ca și la mine personal, suntem foarte mândri de președintele nostru care spune că nu am nevoie să fie evacuat, ci am nevoie de muniție.”, declară Yevgeniya Gaber, conform HotNews.ro.
Repercursiunile războiului din Ucraina vor fi, fără îndoială, resimțite în Balcanii de Vest. Pe de o parte, conflictul polarizează opinia publică de acolo. Pentru naționaliștii anti-occidentali din Serbia și nu numai, acțiunile lui Putin echivalează cu a da Statelor Unite și aliaților săi din Europa o mostră din propriul medicament.
Ceea ce se întâmplă se întoarce, spun ei, arătând spre intervenția din Kosovo din 1999. Cei care susțin integrarea în UE și NATO văd războiul din Ucraina ca pe o repetare a atacului fostului președinte sârb Slobodan Milošević împotriva Croației și Bosniei-Herțegovina în capitolul anterior al dezintegrării Iugoslaviei.
Atitudinea Occidentului, deși cu bețe în rote puse de Ungaria, Germania, Italia și Cipru, mai ales când s-a pus problema scoaterii Rusiei din sistemul SWIFT, mai spune Yevgeniya Gaber, a creat un sentiment de abandonare în rândul ucrainenilor, dar, mai spune expertul, ONG-urile și toți cei implicați din punct de vedere politic și social au reușit să schimbe imaginea acestora de ansamblu.
Cât despre incertitudinea și șovăiala occidentalilor, Yevgeniya Gaber declară că unul din motive este chiar liderul de la Kremlin, despre care spune că „Putin nu este o persoană rațională”:
„Primul motiv și cel mai important este acela că Putin nu este o persoană rațională. Niciodată nu a fost. El e implicat adânc în istoria imperiului rus și are în exces arme nucleare. De asemenea, au zis-o și Biden și alți lideri că nu vrem să declanșăm al treilea război mondial. A fost ceva de genul să menținem conflictul la nivel regional, să nu-l extindem. Când au realizat că conflictul nu este deloc regional ne-au furnizat mai multe arme.
În al doilea rând, fiecare țară are un interes național. (..) Au mai fost și interesele particulare ale unor elite, politicieni sau al unor companii uriașe din Franța Germania: vrem să ne continuăm afacerile cu Rusia, acest război nu este al nostru, după pandemie avem probleme mari, inclusiv economice. Sancțiunile se vor întoarce împotriva economiilor noastre.
Al treilea motiv general a fost o eroare de calcul. Au fost acele avertismente dar și în Ucraina, 90 % din experți credeau că masarea a peste 100 de mii de soldați la graniță e doar șantaj politic. Credeau că este modul de negociere a lui Putin.”, a mai declarat Yevgeniya Gaber pentru aceeași publicație.
Deși cu decizii întârziate, și ulterior cu atitudini volatile, Europa a schimbat, în cele din urmă, macazul, trimițând atât ajutorul militar, cum este cazul Germaniei, care de la finalul celui De-al Doilea Război Mondial nu a mai făcut asta, și până la sancțiunile dure împotriva Rusiei.
Realitatea, deși una încă dură, ar putea schimba cu totul fața continentului european, chiar dacă Joe Biden a declarat că nu va trimite trupe să lupte împotriva lui Putin, vorbind clar de un al treilea război mondial.
În același timp, NATO a luat o decizie istorică, prima de acest fel de la crearea forței sale, iar asta nu face altceva decât să arate Kremlinului că este dispusă să pună un baraj între intențiile de expansiune de la Kremlin și țările foste sovietice.
Suntem în a cincea zi de război în Ucraina, iar refugiații apar în valuri la toate granițele statului ucrainean, în România, Polonia și Republica Moldova.
Deși forțele armate ale Ucrainei rezistă, Kievul, conform declarațiilor oficiale, este deja înconjurat, dar Zelenski speră să reziste în continuare. Rămâne să vedem cum evoluează lucrurile și cum se va termina totul, și mai ales când.