Până la declanșarea Revoluției din Decembrie 1989 existau zvonuri despre ce stă ascuns sub trotoarele Bucureștiului. Mulți credeau că sunt doar mituri, legende și nimic altceva. Numai că, în perioada zbuciumată a acelor zile de Revoluție, au început să apară și confirmări. Bucureștiul într-adevăr avea un lanț de tuneluri secrete vechi. Multe dintre acestea i-au deservit și lui Nicolae Ceaușescu în perioada sa de dictatură.
După declanșarea ostilităților, în Decembrie 1989, soldații revoluționari găseau un vast labirint de tuneluri folosite de forțele de poliție loială lui Nicolae Ceaușescu. Unele din aceste tuneluri aveau intrări ascunse în bolțile din cimitire și sistemele de metrou.
Ofițerii armatei relatau că labirintul întins de tunele străbăteau întreg orașul și legau două aeroporturi, sediul Partidului Comunist și palatul lui Ceaușescu din centrul Bucureștiului. Astfel au ieșit la iveală detalii uimitoare despre aceste tuneluri subterane umplute cu arme.
Palatul lui Nicolae Ceaușescu din centrul orașului conținea un buncăr conceput să reziste atacurilor nucleare. Acesta era echipat ca o cameră de război. Tunelurile descoperite legau și așa-numitul Palat de primăvară din nordul capitalei și vechiul palat regal din centrul orașului, lângă sediul partidului.
“În urma unor cercetări ulterioare a reieşit că ramificaţiile subterane au corespondenţă cu circa 80 de obiective din Bucureşti. Cum ar fi clădirea ASE, Casa Enescu, Opera Română şi altele.
Subliniez, relatările sunt ale unor ofiţeri din cadrul Armatei. Lucru foarte interesant, nimeni nu neagă existenţa acestor căi de navigaţie secrete. Dar când am încercat să le explorăm, nu ni s-a permis.”, precizează muzeograful Dan Fălcan.
Una dintre cele mai misterioase povești despre capitala României, este povestea Bucureștiului subteran. Străzile înguste, tunelurile abandonate și labirintele sunt doar câteva dintre elementele care alcătuiesc istoria secretă a Bucureștiului. Dincolo de orice teorii paranormale Bucureștiul subteran există cu adevărat.
Explorarea acestuia ne poate învăța cu siguranță o lecție de istorie a României. În perioada medievală, producătorii și comercianții de vin obișnuiau să aibă pivnițele acolo. Acestea erau suficient de mari pentru a permite accesul căruțelor pentru încărcarea și descărcarea demigenelor tradiționale de vin.
În secolul al XIX-lea au apărut noi construcții cu tuneluri de evacuare, precum tunelul lung de 1 kilometru care leagă Palatul Ghica Tei, în nord-estul Bucureștiului, de Mănăstirea Plumbuita. Apoi, există biserica Schitu Magureanu. Celebra biserică este situată în partea de nord-vest a parcului Cișmigiu, în centrul Bucureștiului.
Biserica este legată prin tuneluri subterane de Palatul Kretzulescu, situat la aproximativ 100 de metri. Cu toate acestea, cea mai cunoscută zonă subterană din București este cea de sub Piața Revoluției, din centrul Bucureștiului.
”Orașul subteran nu este atât de neinteresant pe cât pare, din două motive principale. Primul motiv este că lumea subterană este o temă recurentă în istoria Bucureștiului. Această obsesie pentru pasajele și tunelurile subterane a apărut din nevoia oamenilor de a se proteja de invazia turcească. Asta și datorită faptului că Bucureștiul, la fel ca toate orașele extracarpatice, nu a fost fortificat deoarece otomanii nu au permis acest lucru.
Așadar, această obsesie de a avea căi subterane de acces a fost destul de frecventă în istoria Bucureștiului. Palatul Ghica are cu siguranță pasaje subterane pentru vagoane. Le-am văzut eu însumi. Au fost obișnuiți să câștige ceva timp în cazul în care otomanii trimiteau un ordin de destituire a domnitorului „, povestește profesorul de arhitectură Augustin Ioan.
Se spune că domnitorul Alexandru Ipsilanti a construit, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, un tunel care leagă actuala reședință regală de pe bulevardul Victoriei de palatul său, situat în zona Palatului Parlamentului de astăzi. Dacă aceste tuneluri există cu adevărat, acestea ar trebui prezentate publicului. Cel puțin unele dintre aceste tuneluri au existat cu adevărat.
În România anilor comunismului sub Nicolae Ceaușescu mai existau și alte legende legate de aceste pasaje. Informații despre aceste pasaje au apărut și în lucrările celebrului Mircea Eliade, lucrări interzise la un moment dat de Nicolae Ceaușescu.
Unele dintre aceste mituri și scrieri vorbeau de adevărate ”Porți ale Timpului”. Specialiștii în fenomenele paranormale spun că au fost identificate așa numitele zone pentru ”încărcarea bateriilor energetice”. Aceiași specialiști în fenomenele paranormale dădeau și câteva nume de zone, unde aceste pasaje numite „Porțile Timpului” ar exista. Zonele sunt, după cum urmează:
Palatul Parlamentului este cea mai spectaculoasă clădire din București. Numită inițial Casa Republicii Socialiste Române și apoi Casa Poporului, se dorea a fi sediul central al dictatorului Nicolae Ceaușescu.
De aici, spun cei care au reușit să vadă, există o vastă rețea de tuneluri constriute, menite să lege punctele cheie din tot orașul. Multe dintre ele construite de Nicolae Ceaușescu, acum sunt închise, sau prea puțin folosite.
Parte a unui grup de jurnaliști la începutul anilor 1990, Augustin Ioan a vizitat nivelurile subterane ale clădirii. Unul din cele mai misterioase momente a fost ultimul nivel subteran, recunoscut ca fiind tunelul secret al lui Nicolae Ceaușescu.
”Ultimul nivel nu avea lumini, cu excepția celor din camerele de luat vederi. Au fost făcute câteva fotografii uimitoare acolo. Un coleg arhitect a folosit chiar și blițul camerei. Nu a văzut ce fotografiază. După procesarea filmului, a văzut imagini fabulosoase.
Inscripții instigatoare la anarhie, simboluri masonice și alte lucruri de genul acesta, într-un loc în care accesul este refuzat. Cert este că locul era plin de gunoi și trebuia curățat.”, a mai povestit Augustin Ioan.