Potrivit specialiștilor, o persoană poate sta în comă câteva minute, luni sau chiar ani. În unele cazuri extreme, cu trezire din comă după o perioadă de mai mulți ani, ameliorarea se datorează calității îngrijirilor și neuroplasticității creierului, care reconectează structurile implicate în starea de vigilență.
Medicii de specialitate susțin că, cu cât coma se superficializează mai repede, cu atât prognosticul va fi mai bun pentru pacient. Totodată, comele pot varia ca durată. Acestea pot dura între câteva minute și luni sau chiar mai mulți ani.
În stare de comă bolnavul este inconștient, având afectate în grade variabile funcțiile senzitivo-senzoriale, motorii și vegetative. Cauzele cele mai frecvente ale apariției stării de comă sunt de natură neurologică, metabolică și toxică. În cazul bolilor neurologice, menționăm accidentele vasculare cerebrale, traumatismele, tumorile cerebrale, infecțiile extinse ale creierului.
Bolile metabolice cu impact asupra funcțiilor structurilor nervoase implicate în inducerea comei sunt diabetul, disfuncția hepatică, creșterea ureii în sânge. În astfel de cazuri, de cele mai multe ori, starea de coma este reversibilă. Dacă în situația comei alcoolice ieșirea din criză este aproape o regulă, pentru alte substanțe apar leziuni cum ar fi digestive, cerebrale definitive”, a spus prof. dr. Cristian Popescu, potrivit bzi.ro.
Potrivit dr. Cristian Popescu, comele au mai multe grade de profunzime. Astfel, cu cât gradul comei este mai avansat, cu atât mai mult scad șansele de revenire. În termeni medicali, coma este de gradul I, II, III, IV, V și VI.
În coma gradul I pacientul poate efectua unele mișcări de apărare, chiar dacă stă cu ochii închiși și scoate unele sunete neinteligibile. În această situație este afectată predominant scoarța cerebrală.
În stadiul II, pacientul nu mai reacționează la stimulii dureroși și pot fi prezente unele mișcări involuntare ale membrelor sau ale gurii. În acest caz apar primele variații ale tensiunii arteriale, febra, tulburări de ritm cardiac și respirator. De asemenea, este implicat și diencefalul, situat în continuarea trunchiului cerebral, una din structurile importante.
Pacientul aflat în acest grad de comă nu mai poate fi trezit. Acest stadiu de comă afectează și mezencefalul, una din structurile sistemului nervos care cuprinde și porțiunea superioară a formației reticulate, cea care exercita rolul de ”trezire” și menținere a vigilentei asupra scoarței cerebrale.
În stadiul IV de comă pacientul are nevoie de susținerea terapeutică a valorilor tensionale și ventilație asistată. Pacientul este areactiv, suferința cerebrală se extinde. Se agravează disfuncțiile vegetative cu tulburări de ritm respirator, cardiac și variații ale tensiunii arteriale cu tendință la hipotensiune.
Pacientul aflat în stadiu V, prezintă hipotonie, scăderea tonusului muscular, imposibilitatea de a inghiți, tuși, respirație neregulată. În acest stadiu este implicat și bulbul rahidian, care asigură mecanismele respirației.
Potrivit medicilor specialiști, în stadiu VI creierul moare. Tensiunea arterială este susținută prin terapie, iar ventilația asigura schimbul de gaze necesar menținerii funcțiilor organelor și sistemelor.