Ce se întâmplă în primele secunde după moarte. Ipoteza incredibilă la care au ajuns oamenii de știință

Unde mergem imediat după moarte? Ce se întâmplă cu mintea, spiritul și sufletul nostru când murim? Zburăm într-un cer etern sau cădem într-un iad etern? Ne reîncarnăm în această lume ca alți oameni, sau chiar animale, plante sau roci? Continuăm să trăim viața pe care am avut-o iar și iar? Dispari pur și simplu în neant? Acestea sunt întrebări pe care ni le-am pus și ni le vom pune mereu. Moartea este o permanență constantă în viața fiecăruia dintre noi.

Moartea și secretele ei

Diferite învățături oferă răspunsuri diferite la aceste întrebări. Se poate explica moartea în mod obiectiv și științific? Când începe? Ce se întâmplă după aceea? Știința a încercat să exlice această parte din viața noastră, dar sunt explicațiile științifice înde-ajuns, sau nu?

„Moartea este foarte probabil cea mai bună invenție a vieții. Este agentul de schimbare a vieții. Eliberează vechiul pentru a face loc noului„, spunea în discursul de adio al cofondatorului Apple, Steve Jobs.

Moartea creează spațiu pentru lucruri noi. Acest lucru este valabil și pentru corpul uman, care este format din miliarde și miliarde de celule care se divid în fiecare zi și astfel asigură creșterea. Organismele vii au o metodă foarte eficientă de distrugere a celulelor inutile sau potențial periculoase, cum ar fi virușii sau celulele canceroase.

Avocatul Adrian Cuculis lămurește misterul averii lui Silviu Prigoană. Cât o să le revină copiilor Adrianei Bahmuțeanu și ce drepturi are jurnalista

Liviu Dragnea, “trădarea” supremă față de PSD: “Presă plătită îl apără pe Ciolacu în cazul Nordis!”

Diana Șoșoacă, slabă, îmbrăcată elegant! Imaginile pe care le-ai ratat! FOTO

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Acest aspect este cunoscut sub denumirea de moarte celulară programată. Celulele vechi sunt înlocuite cu celule noi, identice. Dar această diviziune celulară încetinește și se oprește la un moment dat. Telomerii, care se află la capetele cromozomilor, sunt probabil responsabili de acest lucru.

Dacă aceste capace de protecție sunt scurtate prin diviziune celulară, atunci în cele din urmă nu mai are loc divizarea celulară. Apoi, nu mai sunt adăugate celule noi și celulele vechi mor. Deși enzima telomerază poate asigura continuarea diviziunii celulare, telomeraza poate accelera și cancerul, motiv pentru care are sens biologic ca enzima să fie activă în doar câteva celule. Dacă procesul este deranjat, de exemplu, în centralele noastre celulare, mitocondriile, are consecințe de anvergură pentru fiecare celulă din corpul nostru.

Din punct de vedere biologic, corpul funcționează timp de maximum 120 de ani

Speranța reală de viață, totuși, a crescut considerabil în timp, datorită condițiilor îmbunătățite de viață și igienă. În Germania, de exemplu, speranța de viață crește cu aproximativ 3 luni în fiecare an. Procesul fizic de îmbătrânire se încheie adesea cu eșecul mai multor organe. Sistemul cardiovascular se prăbușește, plămânii și creierul eșuează. și apare moartea.

Din punct de vedere medical, există diferite tipuri de deces, și anume ”moarte clinică”, în care sistemul cardiovascular eșuează, pulsul și respirația se opresc, organele nu mai sunt alimentate cu oxigen și substanțe nutritive. Cu toate acestea, în cazul unei decese clinice, resuscitarea cardiopulmonară este încă posibilă și de multe ori reușită.

„Moartea este foarte probabil cea mai bună invenție a vieții. Este agentul de schimbare a vieții. Eliberează vechiul pentru a face loc noului”

Acest lucru nu mai este posibil în cazul „morții cerebrale”. Asta înseamnă că cerebrul, cerebelul și trunchiul cerebral au eșuat. Deși anumite celule cerebrale pot fi încă active în straturi mai profunde în timpul morții cerebrale, „conștiința” s-a pierdut deja. Cu toate acestea, „moartea creierului” poate fi menținută în viață artificială mult timp.

Chiar și femeile în moarte cerebrale pot duce copii până la naștere. Unii pacienți cu moarte cerebrală reacționează, de asemenea, la stimuli externi, de exemplu în timpul operațiilor. Din punct de vedere medical, totuși, acestea sunt doar reflexe ale măduvei spinării și nu senzații de durere. În ciuda celor mai stricte reglementări, definiția morții cerebrale rămâne controversată.

Ce putem învăța din experiențele de moarte clinică

Științific, experiențele de moarte apar când individull se află între moartea clinică și resuscitare. Nu numai știința, ci și religiile și esoterica sunt preocupate intens de experiențele descrise. Aceste experiențe pot varia foarte mult în funcție de interpretarea culturală sau regională.

Mulți dintre cei afectați nu au avut deloc experiență aproape de moarte în această fază. Alții povestesc despre amintiri care curg înăuntru, despre o detașare de corp, peisaje sau despre o lumină puternică. Unii au raportat un mare sentiment de fericire, alții au experimentat stări de frică sau panică.

Oamenii care au supraviețuit morții clinice au raportat o serie de sentimente, cum ar fi un nimic în somn, o senzație de plutire pașnică pe cer sau într-un peisaj liniștit precum o grădină.

Alții vorbesc de o lumină strălucitoare sau un tunel care se îndreaptă spre o lumină strălucitoare.

Alții spun că au vorbit cu cei dragi care au murit. Precum și cu experiențe în afara corpului în care puteau vedea ce se întâmplă în camera în care erau declarați clinic morți.

Toate sunt senzații de libertate față de corpul fizic. În experiențele aproape de moarte, corpul fizic nu mai este o tulburare.

Oamenii se simt ca și când ar aparține altcuiva decât ceea ce au identificat ca fiind corpul lor.

Explicațiile ezoterice ale Cabalei

Mintea continuă să lucreze și să proceseze informații corporale diferit. Experiențele aproape de moarte exprimă o graniță între viața noastră corporală și moartea acestuia.

Este o graniță în care ne încheiem contactul cu informațiile pe care le-am primit prin corp, minte și simțurile corporale.

În astfel de stări, dorința noastră se diminuează, iar dispariția sa echivalează cu dispariția persoanei.

Cu alte cuvinte, sentimentul de viață pe care îl experimentăm în dorințele noastre individuale și dorințe sociale dispare pe deplin și suntem de acord cu retragerea acestuia, încetând să primim, să simțim, să trăim și să ne bucurăm.

Senzația de libertate față de corpul fizic marchează trecerea la o nouă stare. Această stare nouă, totuși, nu este moarte, nici spiritualitate și nici eternitate.

Potrivit Cabalei, este pur psihologic. Orice simțim în astfel de stări este limitat și minuscul în comparație cu senzațiile de eternitate și integritate, pe care Cabala le afirmă că le putem obține în timp ce suntem încă în viață în această lume.

Ce este sufletul și dacă aparține corpului nostru

Potrivit Cabalei, sufletul nu este ceva în care intrăm după moartea corpului nostru. În schimb, este ceva de care avem nevoie pentru a obține o percepție și o senzație clare în timp ce trăim. Dacă nu ne atingem sufletul cât trăim, atunci se consideră că nu avem. Sufletul este o dorință deasupra dorințelor noastre egoiste, corporale.

Adică, deasupra dorințelor noastre de hrană, sex, familie, bani, onoare, control și cunoaștere, există o mică dorință care întreabă despre sensul și scopul din spatele a tot ceea ce experimentăm. Aici vorbim strict despre sensul vieții. Această dorință este un punct mic, numit „punctul din inimă” în Cabala, pe care avem ocazia să îl dezvoltăm. Dezvoltarea deplină a acestui punct este considerată realizarea sufletului.

A ajunge la suflet este ca și cum ai simți o viață suplimentară față de cea actuală, o viață care ne-a fost ascunsă. Când facem contactul cu sufletul, acesta devine centrul vieții noastre. Ne reevaluăm viața actuală și începem să ne raportăm la ea la un nivel complet diferit. Moartea corpului fizic devine apoi ca schimbarea cămășii. Cu alte cuvinte, când corpul nostru fizic moare, continuăm să ne reîncarnăm într-un corp nou până când se atinge întreaga întindere a sufletului, numită în Cabală, „125 de grade de realizare spirituală”.

Moartea și legătura dintre fizica cuantică și sufletul uman

Nu numai teologii și ezoterienii, ci și fizicienii s-au ocupat intens de fenomenele misterioase ale experiențelor aproape de moarte. Baza pentru un ”suflet descriptibil fizic” este fenomenul fizic cuantic al încâlcirii. Albert Einstein a descoperit deja acest efect ciudat, dar l-a respins ca pe un ”efect înfricoșător la distanță”. Potrivit acestuia, două particule încurcate se comportă ca o pereche de gemeni, indiferent de distanța reală. Dacă proprietatea unei particule este determinată de o măsurare, starea cuantică a particulei partenere este, de asemenea, determinată imediat.

Mulți fizicieni cuantici consideră astăzi că acest efect există de fapt. Ca și în cazul particulelor, există un dualism între trup și suflet. Dar când se pune întrebarea dacă fizica cuantică poate „dovedi” existența unui suflet uman, aceasta se rezumă la o chestiune de credință, indiferent dacă este motivată științific sau religios.

Citește mai departe pe stiridinlume.ro