Vă mai amintiți de talentata solistă Silvia Lăuneanu (45 de ani), care acum zece ani făcea furori cu trupa „D La Vegas”, alături de Daniel Robu? S-a mutat în urmă cu șase ani în America, unde s-a căsătorit și a devenit mămică, iar pandemia a prins-o cu familia în România. Cântăreața cu cel mai lung păr din show-biz, de peste un metru, a povestit, pentru impact.ro, despre soț, copil, afacerile cu produsele de îngrijire a părului, dar și despre situația din SUA, unde speră să revină anul viitor pentru a lua cetățenia.
Sunt profesoară de muzică la „International Premium School of Bucharest”, tot acolo am și clubul cu muzică pentru copii, acum e foarte restrâns, totul s-a mutat in online. Micuții sunt cuminți, au înțeles, ascultă, sunt atenți la toate informațiile. Facem joculețe muzicale, am făcut și un concurs de talente online, am avut și o cupă, ca premiu, ne adaptăm.
Fiul meu, Alex, este un personaj teribil de provocator, nu se plictisește, are foarte multe pasiuni, diferite pentru vârsta lui, îi place să citească, să scrie, e înnebunit după cifre, acum vrea să trecem la înmulțiri și la împărțiri, îi plac formele geometrice, e atipic, foarte interesat de matematică, are o gândire analitică, o memorie fantastică, ne uimește. Are și aptitudini sportive, nu e ca un șoricel preocupat de litere și de cifre. Face înot, antrenoarea la care l-am adus ne-a propus să intre în programul de performanță, așa că merg cu el de patru ori pe săptămână la bazin, dar mergem cu el și la cățărări și la baschet. Alex este un băiețel diferit, face puzzle, le construiește singur, fără să se uite la imagine. Nu ne plictisim cu Alex. Lui nu-i place însă grădinița online, dar asta pentru că, la vârsta lui, de 4 luni și opt luni, are alte preocupări.
Da, Alex stăpânește foarte bine limba engleză, are un vocabular foarte bogat. S-a născut în zumzetul de engleză din America, cumva i-a fost dificil să pună în sertar fiecare limbă, încerca o vreme să traducă din engleză în română, dar a început să vorbească bine în ambele limbi. Avem dialog în română, în casă, și Sorin este român. Fiul meu va vorbi foarte bine românește, pe la 7 ani, mai ales că acum suntem la București.
Aș fi putut să fiu deja cetățean american, pentru că legea îmi permitea acest lucru, după trei ani de căsătorie, însă sunt doar deținătoare de „green card”. Din ianuarie voi aplica și pentru cetățenie. Dar soțul și fiul au dublă cetățenie. Sorin locuiește în America de peste 25 de ani, o viață de om. Eu sunt viitor cetățean american, sper cât mai curând, probabil în 2021.
Este un subiect vast, America e o lume împărțită absolut în două, eu întotdeauna voi fi cumva de dreapta, nu îmbrățișez nimic din ceea ce înseamnă ideile socialiste, progresiste, pentru că am trăit în acea epocă. Tatăl meu a stat într-un lagăr în Siberia, 14 ani, din cauza comunismului, apoi, când aveam 22 de ani, efectiv, a murit în brațele mele. A fost cel mai dureros moment din viața mea. Deci este clară poziția mea. Nu noi, europenii, suntem cei care critică celelalte rase, dimpotrivă. Sper însă ca America să se trezească, să fie bine, pentru că îmi doresc să revin acolo, ca fiul meu să crească în țara în care s-a născut.
Ambele noastre mame sunt singure și bolnave, au avut mare nevoie de noi, așa că a trebuit să revenim ca să le ajutăm și iată că șederea noastră în România s-a prelungit. Nu este rău, mă bucur ca Alex să ia contact cu România, va fi un copil universal, așa cum cred că generația lui va fi, au alte idei, viziuni. Din punct de vedere al pandemiei e bine că ne-a prins aici. În SUA, este apogeul pandemiei, însă au un sistem de sănătate mult mai bine pus la punct, au locuri în spitale, au asigurări de sănătate care le oferă multe avantaje.
Îmi lipsește acel soi de libertate pe care acolo îl simți. În America mă simt extrem de bine, sunt liberă să fac exact cum și ce gândesc. Aici este o presiune a societății. Acolo pe nimeni interesează cum ieși îmbrăcat pe stradă, ce pantofi porți, în România noastră săracă, oamenii sunt mai snobi decât acolo, tuturor le pasă ce ținute de firmă ai pe tine. Am fost o solistă mai modestă, nu m-a interesat să port ținute făcute de nu știu ce creator de modă.
Nu, nu este mai ieftină decât aici, anumite alimente sunt la fel de scumpe, dar venitul lunar mediu al americanilor este cu mult mai mare, și pot trăi mai bine. Pe când aici salariul mediu din România nu-ți permite să trăiește bine, mâncare e scumpă față de venituri.
La New York stăm într-un apartament aflat la etajul 30, vedem tot Manhattan-ul de sus, iar la București stăm la etajul 14, într-un complex rezidențial, avem vedere la Delta Văcărești, ne place să vedem lumea de sus. Mă simt bine oriunde, important este să fiu cu cine contează, cu familia mea.
Soțul meu a fost pilot militar, iar de câțiva ani lucrează în IT. Este creierul unei întregi companii din Manhattan, are o inteligență fantastică, fiul nostru a moștenit aceste aptitudini ale lui, legate de matematică. Momentan, Sorin zboară doar din plăcere. Nu am emoții, nu cred că i s-ar putea întâmpla ceva, vreodată. Îmi doresc foarte tare ca el să fie primul care îl învață pe fiul nostru pilotajul, cred că va leșina de bucurie micuțul, când va vedea toate butoanele de comandă. Sorin este sufletul meu pereche, nu cred că exista un bărbat care să mi se potrivească mai bine. Să mă căsătoresc cu el a fost cea mai înțeleaptă alegere luată cu mintea și cu sufletul.
Sunt o mamă teribil de grijulie. Am fost atentă la toate detaliile, la alimentație, activități, tocmai de aceea eu și fiul meu avem o legătură unică, pe care toate mamele ca mine o au cu copiii lor. Din prima secundă am fost teribil de pregătită pentru această schimbare majoră. Și sunt o soție foarte cool, nu-mi bat bărbatul la cap, l-am lăsat pe Sorin să aibă libertatea lui, să-și facă plăcerile și pasiunile, nu s geloasă, nu-s vorbăreață. La noi, încrederea este la baza relației, suntem foarte uniți. Ca mamă și ca soție sunt acolo unde trebuie să fiu.
Această gamă de produse profesionale pentru îngrijirea părului, realizată cu o echipă de chimiști ai unui laborator din New York, a fost gândită de mine când eram însărcinată. În România nu am făcut promovarea, am avut site-ul online, dar am făcut totuși vânzare bună după zicala „s-a transmis din gură în gură”, fiecare femeie a lăudat produsul prietenelor ei si tot așa. Din păcate, laboratorul de peste Ocean este acum închis.
Am un păr sănătos nativ, mie îmi face bine orice șampon, chiar și cel mai ieftin de pe piață. Părul meu e foarte bun din naștere, e foarte sănătos, nu s-a îngrășat, nu s-a tocit. În adolescență, foloseam un tratament naturist-minune, mă spălam cu ceai de urzică și de brusture, dar am folosit și o mască naturistă, din ou crud, miere și ulei de ricin. Produsele mele realizate în America conțin însă ulei de cânepă, cel mai bun, de departe.
Vom mai sta în România cel puțin un an, pentru că lucrurile sunt grele acum acolo din vedere de politic și pandemic. Pandemia nu ne-a atins pe mine și pe soțul meu, lucrăm online. Empatizez și îmi pare rău pentru colegii mei din muzică, mulți au ajuns într-o situație critică, din punct de vedere financiar, duc o luptă pentru supraviețuire. Pe mine nu mă afectează că nu mai sunt spectacole, eu m-am cam retras din activitatea scenică în urmă cu șase ani, când am plecat în America. Iar când s-a născut Alexandru mi-am spus că nu pot pleca să cânt la mii de kilometri distanță, timp de 4 din 7. N-am avut ajutor cu micuțul decât pe soțul meu, Alex avea mare nevoie de mama lui lângă el. Gândul meu e să mă reîntorc, dacă America se va trezi, căci e mare nevoie să se trezească.