Cât costa o pâine pe vremea lui Ceaușescu. Ce prețuri aveau și celelalte alimente înainte de 1989

Analiștii spun că România lui Nicolae Ceaușescu era o țară importantă de studiat din mai multe motive. Este un exemplu de economie de comandă care a dus stalinismul la extremele sale absolute. România este o țară care nu a avut nicio datorie națională imediat după revoluție. Dar nu a beneficiat de niciun beneficiu economic din acest fapt.

Regimul lui Nicolae Ceaușescu și prețul economiei de austeritate

Ceaușescu a fost considerat inițial de Occident ca un fel de comunist nepotrivit, datorită opoziției sale față de invazia sovietică din Cehoslovacia din 1968. Ulterior a devenit evident faptul că el a fost unul dintre cei mai brutali lideri din Europa. O Europă care le-a văzut pe toate, dar  i-a văzut încercările sale de a domina personal poporul român.

Cu toate acestea, Ceaușescu a fost de fapt foarte consecvent în politicile sale. Ideologia sa stalinistă de neclintit de a crea o ”populație socialistă omogenă din poporul român tradițional bazat pe țărani” a fost ceea ce a determinat România să se afle în situația actuală. Pentru a-și atinge obiectivele, populația ar trebui să fie supusă controlului său, cel mai ușor realizat dacă ar fi cuprinse în marile centre urbane.

Cum arată Cazinoul din Constanța după renovare. Imagini spectaculoase cu bijuteria arhitectonică de la malul mării

Fiica lui Mircea Diaconu, ADEVĂRUL despre moartea lui: ”Nu a murit de cancer la colon!”

Diana Șoșoacă, slabă, îmbrăcată elegant! Imaginile pe care le-ai ratat! FOTO

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Consecințele economice ale unei astfel de politici au fost un efort de a crea o bază industrială grea în România. În același timp și o hotărâre de a face România suficientă prin eliminarea datoriei sale externe. De asemenea, a fost propusă o politică de „sistematizare” în care populația rurală urma să fie mutată în centre urbane mai mari, dar aceasta a fost ulterior abandonată. Un efect al acestor politici s-a regăsit și în prețurile la alimentele de bază, și nu numai. Taote aceste alimente se regăseau din ce în ce mai puțin în rafturile magazinelor din România.

Nicolae Ceaușescu, comunismul și prețurile la mâncarea de bază

Conform unor documente date publicității prin 2017,  dar și memorrie colective a celor care au prins acele timpuri, putem face o comparație între prețurile acelor timpuri și cele de azi. La începuturile comunismului în România, prin 1953 o pâine albă costa 4.36 de lei, un kilogram de carne 7.56 lei.

La acel moment un salariu mediu net era de aproximativ 370 de lei. Trecând anii, salariile au crescut. Așa că, în 1970, de exeplu, ajunsese la 1,289 de lei. Tot atunci o pâine ajunsese să coste 4.4 lei, carnea de vită 23 de lei, iar cea de porc 24 de lei.

Prețurile la alimentele de bază în perioada comunistă

Trebuie să reamintim faptul că anii 70 au fost cei mai productivi ani ai României sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu. Perioada de austeritate avea să înceapă duopă 1983, când s-a decis plata totală a datoriei externe a României.

Situația s-a înrăutățit din 1908, după criza energetică de la începutul anilor.  În ciuda faptului că România avea una dintre cele mai bune dotări de resurse naturale din Europa și în 1985 a produs mai multă energie electrică pe cap de locuitor decât Spania, Italia sau Portugalia, străzile erau întunecate și oamenii au murit de frig în casele lor. În 1989, consumul de energie electrică al gospodăriilor a reprezentat doar 5,1% din total.

Politicile lui Ceaușescu au devenit în curând văzute pentru ceea ce erau. Economia a devenit incapabilă să răspundă nevoilor de bază ale populației, cum ar fi hrana și îngrijirea sănătății. În 1981, raționarea a fost reintrodusă, deoarece producția agricolă a scăzut brusc. Acest lucru s-a datorat în principal prețurilor nerealiste ale alimentelor și salariilor agricole care erau prea mici. În consecință, sectorul privat a devenit mai important pentru furnizarea de alimente și, până în 1985, a reprezentat peste jumătate din producția totală de lapte, lână, ouă și cartofi, deși deținea doar 13% din terenurile arabile.