Pe 29 septembrie, conform Calendarul ortodox, creștinii ordocși îl sărbătoresc pe Sfântul Chiriac Sihastrul. Conform scrierilor bisericești acesta a trăit în anul 448, în vremea împăratului Teodosie cel Mic, în Corint.
Istoria spune că Sfântului Chiriac Sihastrul era nepot al Episcopului Petru al Corintului. Având inclinații către biserică, de copil a fost hirotesit citeţ al bisericii catedralei. Ulteriro, după ce a împlinit vârsta de optsprezece ani Chiriac ajunge la Ierusalim unde îl cunoaşte pe Sfântul Eftimie.
Scrierile bisericești spun că Sfântul Eftimie i-ar fi prorocit că va ajunge un mare duhovnic. După acest moment același Sfânt, Efitimie, l-a tuns în monahism și l-a trimis la Sfântul Gherasim de la Iordan, unde s stat nouă ani.
Odată cu moartea Sfântului Gherasim, Sfântul Chiriac Sihastrul s-ar fi întors la Mănăstirea Sfântului Eftimie, unde ar fi locuit timp de zece ani. În toată această perioadă a fugit de slava oamenilor, după care se stabilește Mănăstirea Sfântului Hariton.
”În toate zilele vieţii lui lumina soarelui nu l-am văzut mâncând, nici a apus fiind el supărat pe cineva”, spunea Sfântul Gherasim despre Sfântul Hariton.
În Cartea Sfântă se spune că Sfântul Chiriac Sihastrul a fost cunoscut atât pentru nevoinţele sale cât şi pentru darul facerii de minuni. „Era puternic vindecător al bolnavilor, şi blând mângâietor al celor întristaţi”, se scria în Sinaxar despre el. Sfântul Chiriac Sihastrul a fost şi un mare luminător al Bisericii. Semai spune că a fost și Stâlp al Ortodoxiei, luptând mai ales împotriva ereziilor lui Origen.
În Cartea Sfântă, în ziua de 29 septembrie, există și două rugăciuni către Sfântul Chiriac Sihastrul sărbătorit în această zi, după cum urmează:
”Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Chiriac. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri. Cântare să înălţăm, popoare, Minunatului Dumnezeului nostru, Celui Ce a izbăvit din robie pe Israel, cântare de biruinţă cântându-I şi grăind: să cântăm Ţie Unuia, Stăpânului!”
”Ca să laud după vrednicie pe Cuviosul Chiriac, laudă de Dumnezeiască cunoştinţă şi de daruri dă-mi mie, Hristoase, prin rugăciunile lui. Că Tu eşti Comoara învăţăturilor celor înţelepte şi mai presus de cuvânt. Primindu-mă cu voie bună pe mine, care aduc ţie acum laudă, Fericite Chiriac, roagă-te lui Hristos să mă împărtăşesc de Dumnezeiasca Rază de Lumină şi să câştig mântuirea cea adevărată. Biruit-ai pe stăpânii întunericului, părinte, întărindu-te cu puterea cea tare a Stăpânului, Preafericite Chiriac! Şi mergând după urmele Lui, ai ajuns la odihna cea de sus. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Cinste Maicii Domnului. Amin”