O analiză amănunțită a unor descoperiri făcute în urmă cu câțiva ani a scos la iveală lucruri neștiute despre istoria vikingilor. Astfel, s-a aflat că aceștia au ajuns cu aproape o sută de ani mai devreme decât se știa să colonizeze Islanda.
Până la descoperirea făcută în urmă cu câțiva ani, termenul acceptat în care se spunea că vikingii au început să colonizeze Islanda era anul 870. După analiza ultimelor date, s-a descoperit acum că aceștia au început colonizarea în jurul anului 800.
Descoperirile au scos la iveală și una dintre cele mai bogate comori descoperite în Islanda. Se consideră că după anul 700 au ajuns în Islanda primii călugări, veniți probabil din Irlanda, dar ”epoca colonizării” a început la 871 când au venit primii vikingi care se bănuiește că au plecat de pe continent din cauza neînțelegerilor de natură politică, iar în drumul spre Islanda au jefuit insule din nordul Britaniei.
Vikingii au intrat în ”scena” istoriei Europei după atacul din 795 asupra mănăstirii Lindisfarne din Britania și multe raiduri mortale au urmat.
Sit-ul arheologic islandez se numește Stöð, iar în 2007 au fost descoperite ruinele a două case extrem de lungi din lemn (așa numitele ”longhouses”), case comune tipice vikingilor unde locuiau mulți oameni sub același acoperiș.
Cele mai lungi case ale căror ruine au fost găsite au și peste 70 de metri (în Norvegia), iar în Islanda cea mai lungă casă avea 40 de metri. Aceste case aveau acoperiș și brazde de iarbă, din stuf sau din paie, iar casele cele mai late aveau 6-7 metri.
Casele erau structurate pe camere unde locuiau familiile, existau vetre de piatră la mijloc, dar și spații pentru animale, iarna fiind nevoie ca acestea să fie ferite de frigul extrem.
Ruinele a două astfel de case au fost analizate la Stöð, iar cea mai veche pare să dateze din jurul anului 800, în timp ce a doua, de pe la 870, dar cu un mare plus: au fost găsite o mulțime de comori: zeci de mărgele decorative, obiecte din argint, monede romane și arabe.
Au fost găsite și obiecte folosite în viața de zi cu zi, precum rotițe din gresie pentru fusurile cu care torceau. Arheologii bănuiesc că aceste case erau folosite pe post de tabere sezoniere de vânătoare (câteva luni pe an, când era mai cald) și i-au ajutat mult pe vikingi în expansiunea lor. Descoperiri din ultimii ani arată că vikingii vânau pe atunci morse în număr mare. Morsele trăiau în regiune de cel puțin șapte milenii, dar au fost vânate până la dispariție de vikingi.