Al doilea cel mai bogat om de pe planetă, Bill Gates spune că singura alternativă cu adevărat validă la gestionarea cu succes a crizei pandemice este izolarea timp de 6 până la 10 săptămâni. Numai așa se pot salva vieți și numai așa economia poate fi ajutată să se recupereze.
Într-un interviu realizat online, filantropul miliardar a argumentat că Statele Unite au pierdut perioada critică de dezvoltare a testării în masă – care ar fi trebuit să aibă loc în februarie – și care ar fi putut să fie alternativa la izolarea întregii țări.
„Nu există cale de mijloc”, spune Bill Gates, „e foarte greu să spui <continuați să mergeți la restaurante, să cumpărați case, ignorați grămada aia de cadavre din colțul străzii>. E iresponsabil să sugerezi că oamenii pot avea acum la îndemână ambele lumi”.
Ideea miliardarului e cât se poate de clară: menținerea stării de izolare, pentru evitarea unui deznodământ catastrofal, așa cum a fost în Wuhan și cum este în nordul Italiei. Gates e optimist în privința crizei și spune că această experiență a pandemiei de Covid-19 pregătește lumea pentru următoarea pandemie.
El e încrezător în faptul că inovațiile în sfera tehnologică din emisfera nordică a planetei va ajuta emisfera sudică, acolo unde încă, deși prezent, virusul nu face ravagii, dar că trebuie să se pregătească de asta la schimbarea anotimpurilor.
Bill Gates are o avere de 97.4 miliarde de dolari. A donat 25% din averea sa cauzelor caritabile prin organziația sa filantropică, Bill& Melinda Gates Foundation. Numai pentru studiul terapiilor Covid-19 a donat 50 de milioane de dolari.
În timpul epidemiei de ebola, care a ucis 10.000 de oameni, Gates a donat aparatură și echipamente pentru a-i ajuta pe medici și pe asistenți să lupte cu virusul și să prevină răspândirea lui. Gates a spus atunci că singurul lucru pentru care Ebola nu a luat mai multe vieți (milioane) a fost că s-a acționat din timp și că virusul devenea contagios doar când oamenii aveau simptome severe.
Epidemia de Ebola, spune Gates, a scos în evidență nu doar faptul că țările nu au un sistem viabil, ci că nu au, în esență, niciun sistem.