O jurnalistă a petrecut cinci ani alături de oameni care erau pe moarte. Patricia Pearson a publicat apoi o carte, „Cum să deschizi uşa Raiului: Povestiri despre Viaţă, Moarte şi ce urmează după”, în care povestește ce se întâmplă când un om moare.
Patricia Pearson susține că muribunzii urmează niște pași înainte de a trece în lumea de dincolo. Cei ce urmează să moară ar arăta anuimte semne înainte cu 72 de ore de a trece în neființă.
Muribunzii vorbesc în metafore despre o călătorie, cer haine să se îmbrace, bilete de avion și spun că se duc acasă, chiar dacă sunt acasă.
„După ce mi-am pierdut sora şi tatăl în decurs de nouă săptămâni, am petrecut 5 ani investigând despre ce se întâmplă atunci când murim. După ce am vorbit cu zeci de oameni care au avut grijă de semenii lor muribunzi, am ajuns la concluzia că cel aflat pe patul de moarte ştie că va muri şi când va muri.
Cu 72 de ore înainte de ultima suflare, muribundul începe să vorbească în metafore despre călătorie. Cer pantofii să se încalţe, biletele de avion sau cer să meargă acasă atunci când sunt acasă. Când sora mea se afla pe patul de moarte, a spus, frustrată: Nu ştiu cum să plec„, a povestit jurnalista.
Oamenii cred că muribunzii sunt sub efectul unor tranchilizante puternice, însă nu este deloc aşa. Majoritatea celor aflaţi pe patul de moarte sunt conştienţi cu o oră înainte de a muri. În plus, aceştia au văzut rude sau prieteni decedaţi făcându-le semne. O femeie de 84 de ani, bolnavă de cancer în fază terminală, era vizitată de fiul său, care murise cu şapte ani în urmă. Potrivit femeii, băiatul stătea liniştit pe scaun şi se uita la ea.
O altă femeie i-a spus medicului obstetrician că îl vede în faţă pe tatăl ei. Apoi a spus cea ce a uluit-o pe doctoriţă. „Şi Vida e cu el”, a exclamat muribunda. Vida era mort cu trei săptămâni înainte, însă femeia îi fusese ascuns acest lucru.
Lumina albă vîzută de cei aflați în pragul morții a devenit un clişeu în cultura noastră. Această lumină poate fi percepută ca înţelepciune şi iubire.
Yvonne Kason a fost implicată într-un accident aviatic și a comparat această lumină cu o dragoste maternă extraordinară. „Parcă eram un nou-născut pe umărul mamei mele. Parcă fusesem pierdută timp de secole şi în sfârşit am găsit drumul spre casă„, spunea Yvonne Kason.
„S-a întâmplat în familia mea. Tatăl meu a murit brusc, fără niciun fel de avertisment, în mijlocul nopţii, în 2008. Sora mea Katharine, care se afla la 160 de kilometri distanţă, s-a trezit brusc şi a simţit prezenţa cuiva lângă ea şi cum este mângâiată pe cap. A fost cuprinsă de mulţumire şi bucurie, o experineţă pe care a catalogat-o ca fiind remarcabilă„, scrie Patricia Pearson.
Jurnalista a spus că sora ei a împărtăşit această experinţă cu fiul ei înainte de a afla că tatăl său a murit.
Oamenii aflați pe patul morții pot experimenta sentimentul intrării în lumină. „Muribundul devine radiant şi vorbeşte despre mersul într-o încăpere luminată de un felinar sau despre cum trupul lor se umple de lumină„, spune şi psihologul Kathleen Dowling Singh.
Psihologul Joan Borysenko, de exemplu, a declarat că a avut parte de o astfel de experienţă. În momentul morţii mamei ei, Borysenko se afla la Universitatea Harvard.
Camera părea că se umple cu o lumină strălucitoare, experineţă trăită atât de Borysenko, cât şi de fiul ei adolescent. Apoi, bărbatul a văzut cum sufletul mamei ei se ridică deasupra trupului.