Trump scoate SUA din 66 de organizații internaționale: ”Lupta impotriva încălzirii globale nu servește intereselor americanilor”

Pe 7 ianuarie 2026, administrația Trump a făcut un pas care schimbă brusc poziționarea Statelor Unite în arhitectura cooperării globale: retragerea din 66 de organizații internaționale și entități asociate, inclusiv din Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice (UNFCCC) și din grupul care sintetizează știința climei la nivel mondial, IPCC.

Decizia este prezentată de Casa Albă ca o „restabilire a suveranității”, pe motiv că respectivele structuri „nu mai servesc interesele americane” și ar promova agende „ineficiente” ori „ostile”. Criticii o văd ca pe o retragere strategică din mecanismele care dau direcția negocierilor globale, exact într-un moment în care presiunea climatică și costurile economice ale tranziției sunt în creștere.

Ce a semnat, concret, Trump și ce instituții sunt vizate

În documentele oficiale, Casa Albă vorbește despre un memorandum prezidențial care cere agențiilor federale să înceteze participarea și finanțarea pentru 66 de structuri: 35 organizații non-ONU și 31 entități ONU. Printre ele se află UNFCCC, UN Women, UNFPA și o serie de platforme legate de energie, migrație, dezvoltare sau guvernanță.

Separat de lista ONU, apare și IPCC, plus alte organisme legate de climă și energie (de exemplu agenții și rețele care țin de cooperare pe regenerabile). Raționamentul oficial repetă ideea că aceste structuri ar promova „politici climatice radicale”, „guvernanță globală” și programe „ideologice” incompatibile cu suveranitatea și „forța economică” a SUA.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Un detaliu important e că măsura vine după un proces început mai devreme: un ordin din 2025 a cerut Departamentului de Stat să revizuiască participarea SUA în organizații și tratate și să propună retrageri acolo unde ar fi „contrar intereselor” americane. Memorandumul din 7 ianuarie spune explicit că raportul secretarului de stat a stat la baza deciziei și că retragerea trebuie „efectuată cât mai repede posibil”.

De ce UNFCCC contează mai mult decât pare

UNFCCC nu este „încă un program” printre multe. Este tratatul-cadru din 1992 care stă la baza întregii diplomații climatice moderne, cu participare aproape universală: 198 de părți (state și o organizație regională de integrare economică). Sub umbrela lui se organizează conferințele COP, se negociază obiective, se stabilesc mecanisme de raportare și se creează protocoale și acorduri ulterioare.

Dincolo de simbol, retragerea din UNFCCC lovește în infrastructura prin care se coordonează eforturile globale, inclusiv în relația cu Acordul de la Paris (care este „sub” UNFCCC, ca acord adoptat în cadrul lui). Mai simplu: chiar dacă Acordul de la Paris este, de obicei, vedeta discuțiilor publice, UNFCCC este fundația procedurală și juridică.

Mai există și un aspect de precedent. Relatările despre măsură subliniază că SUA ar deveni primul stat care părăsește UNFCCC, ceea ce adaugă o încărcătură politică și diplomatică suplimentară: semnalul nu e doar „ne retragem dintr-un acord”, ci „ne retragem din cadrul în care se negociază tot”.

Calendarul retragerii și miza juridică

Deși anunțul este imediat, efectele nu sunt, neapărat, instantanee pentru partea de tratat. Textul UNFCCC are o clauză clară: retragerea produce efecte la un an după ce depozitarul (ONU) primește notificarea, sau la o dată ulterioară dacă statul o specifică. Cu alte cuvinte, până la expirarea acestui termen, țara rămâne, formal, parte a convenției, cu toate implicațiile de participare și raportare.

În SUA, apare și întrebarea constituțională: Constituția stabilește cum intră tratatele în vigoare (cu acordul a două treimi din Senat), dar este mult mai neclară în privința ieșirii din tratate. Tocmai această zonă gri poate deschide discuții și contestări, mai ales când retragerea are consecințe geopolitice și economice mari. În paralel, administrația prezintă decizia ca pe o chestiune executivă, legată de priorități bugetare și de „interes național”.

Dincolo de litigii, calendarul de un an are și o miză politică: păstrează timp pentru reacții interne, presiuni externe și eventuale ajustări de strategie. Totuși, chiar și doar anunțul poate schimba comportamente: investiții, poziții în negocieri, alianțe și felul în care alte state își calculează compromisurile, știind că SUA se retrage din spațiul în care se pun regulile jocului.

Reacții și consecințe probabile: climă, influență și bani

Administrația își construiește argumentul pe două axe: bani și suveranitate. Mesajul oficial spune că retragerile „vor pune capăt finanțării” pentru entități care ar avansa „agende globaliste” în detrimentul priorităților SUA și ar economisi resurse care pot fi redirecționate intern.

Tabăra critică pune accentul pe pierderea de influență și pe riscul de a ceda teren altor puteri în instituții unde se negociază standarde, finanțări și reguli. În analiza presei americane, apare explicit ideea că retragerea lasă spațiu altor actori să modeleze agenda și programele, inclusiv în interiorul ONU, unde competiția de influență este reală.

Din zona organizațiilor de cercetare și advocacy, reacțiile au mers în direcția „autogol geopolitic”: o retragere care taie accesul la foruri și date, fără să „șteargă” problema climei, dar reducând capacitatea SUA de a influența răspunsul global.

Dacă vrei să înțelegi consecințele la nivel practic, urmărește trei efecte imediate. Primul: negocierile climatice globale vor continua, dar cu un gol major în masă critică politică și financiară. Al doilea: companiile și piețele pot citi semnalul ca pe o slăbire a predictibilității politicilor climatice americane, ceea ce influențează investițiile. Al treilea: în lipsa SUA din cadrul tratatului, presiunea diplomatică se redistribuie, iar alte state vor încerca să umple vidul de leadership, nu neapărat în direcția care avantajează Washingtonul.

În final, dacă vrei să rămâi ancorat în realitate, separă două lucruri: gestul politic și mecanismul juridic. Gestul politic produce efecte imediat, în percepție și în negocieri. Mecanismul juridic are termene și poate fi contestat, dar nu anulează faptul că direcția e deja anunțată. Iar când direcția este „ieșim din cadrul climei”, reacțiile internaționale se vor calibra pe acest mesaj, indiferent cât durează procedura.