Tehnologia care va schimba cu adevărat lumea nu e inteligența artificială, iar despre ea se vorbește prea puțin

De doi ani trăim, aproape exclusiv, în prezentul AI. Și noi, pe site, am scris zeci, poate chiar sute de materiale despre cât de grozavă este inteligența artificială, despre felul în care ne schimbă munca, școala, medicina și modul în care creăm sau consumăm conținut. Am urmărit modele tot mai mari, agenți autonomi, GPU-uri și centre de date, pas cu pas.

Dincolo de acest vuiet se pregătește însă o mutare mai adâncă decât pare. Vorbim despre o tehnologie capabilă să rezolve probleme pe care computerele clasice, oricât de puternice ar fi, nu le pot aborda în timp util. Nu este un nou chatbot, ci calculul cuantic, un pariu vechi al marilor jucători care începe să prindă contur în prototipuri reale și proiecte pilot.

Ce aduce nou calculul cuantic față de computerele clasice

Un computer obișnuit gândește în biți: 0 sau 1. Un computer cuantic lucrează cu qubiți, care pot fi 0 și 1 în același timp, datorită fenomenelor cuantice. Asta îi permite să „răsfoiască” mult mai multe combinații simultan și să rezolve tipuri de probleme care pentru un sistem clasic ar dura mii sau milioane de ani. De aceea, cercetătorii spun că e mai corect să compari un computer cuantic cu un avion de vânătoare și unul clasic cu o mașină: nu e vorba să faci mașina mai rapidă, ci să folosești un alt principiu de deplasare.

IBM tocmai a prezentat două piese importante din acest puzzle: procesorul experimental Loon și cipul cuantic Nighthawk, construite pentru a rula operațiuni mai complexe și, mai ales, pentru a face față uneia dintre cele mai mari probleme ale calculului cuantic – erorile. Qubiții sunt extrem de sensibili la vibrații, lumină sau temperatură, așa că mașinile cuantice trebuie ținute în condiții speciale, aproape de zero absolut. Noul procesor IBM arată că se pot construi sisteme „fault-tolerant”, adică tolerante la erori, un pas necesar ca să vorbim de calcul cuantic utilizabil, nu doar demonstrativ.

Echipamente de calcul cuantic într-un laborator, cu cabluri criogenice, module de control și instrumente de măsură în prim-plan. (Foto: Rigetti Computing)

De ce marii jucători se grăbesc acum

IBM nu e singură. Google a venit cu cipul Willow și a spus că a rulat în cinci minute un calcul care i-ar fi luat unui computer clasic un timp astronomic. Microsoft a prezentat propriul cip cuantic, Majorana 1, bazat pe materiale speciale care să stabilizeze qubiții. În paralel, companii mari din auto și aviație – BMW și Airbus, de pildă – testează cu startupuri precum Quantinuum cum pot folosi computere cuantice pentru a proiecta celule de combustie mai eficiente. Iar în pharma, laboratoare precum cele ale Accenture sau Biogen se uită la capacitatea computerelor cuantice de a compara molecule mult mai mari decât pot modela azi supercomputerele.

Motivul este simplu: dacă reușești să simulezi în 20 de minute ceea ce azi faci în laborator în luni întregi, câștigi bani, timp și avantaj competitiv. De aceea McKinsey estimează că, până în 2035, valoarea adăugată de calculul cuantic în industrii precum finanțe, materiale, sănătate sau transport poate depăși 1,3 trilioane de dolari. Nu e doar un moft academic, ci o cursă economică reală, notează CNN.

Un cercetător IBM ține în mână waferul (placheta subțire de siliciu folosită la fabricarea procesoarelor și cipurilor) pentru procesorul cuantic experimental Loon al companiei. (Foto: IBM)

Dar nu e mâine

Toate acestea nu înseamnă că vom avea „laptopuri cuantice” anul viitor. Specialiștii citați de marii producători sunt destul de clari: un computer cuantic cu adevărat fault-tolerant, pe care să îl poți folosi în producție, s-ar putea să apară spre finalul deceniului sau chiar după 2035. Până atunci, vom vedea sisteme hibride (clasic + cuantic), servicii de tip cloud cu acces la hardware cuantic și tot felul de proiecte-pilot. Important este că direcția s-a stabilit: Inteligența artificială nu va dispărea, dar pentru problemele foarte grele – simulări de materiale, criptografie, modele financiare uriașe – viitorul pare să fie cuantic, nu doar „mai mult GPU”.