O nouă provocare pentru lupta climatică: Alarmiștii care susțin că este prea târziu să mai acționăm

Un fenomen îngrijorător câștigă teren în dezbaterea publică despre schimbările climatice: așa-numitul „climate doomism”, ideea că nu mai există șanse reale de a evita dezastrul ecologic.

Deși negarea încălzirii globale rămâne un obstacol serios, cercetătorii atrag atenția asupra unei alte forme de blocaj: discursul catastrofist, scrie Live Science.

Cum s-a transformat pesimismul în armă de dezinformare

Acest tip de mesaj, foarte prezent pe rețelele de socializare, promovează scenarii extreme, precum colapsul iminent al calotelor glaciare sau dispariția speciei umane, fără a se baza pe dovezi științifice solide.

Specialiști precum Michael Mann și Peter Hotez subliniază că aceste narative nu doar că induc neputință și demobilizare în rândul activiștilor, dar și alimentează diviziuni între oamenii de știință și public.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

În multe cazuri, atacurile venite din partea „doomiștilor” seamănă cu cele ale scepticilor climatici: acuze că cercetătorii fie exagerează, fie minimizează pericolul, în funcție de interes. Rezultatul este același, o erodare a încrederii în consensul științific.

Un exemplu des citat este fenomenul „hopium”, termen folosit de critici pentru a ridiculiza oamenii de știință care insistă că încă există soluții. Aceste acuzații circulă viral, fiind amplificate de conturi automate și trolli, care transformă discuția într-un teren de polarizare.

De la dezbatere științifică la riscuri reale pentru politici climatice

Unii cercetători respectați au adoptat forme de „soft doomism”, susținând că reducerea emisiilor nu mai este suficientă și că sunt necesare proiecte de geoinginerie radicală, cum ar fi injectarea de particule în atmosferă pentru a reflecta lumina solară sau fertilizarea oceanelor cu fier.

Însă aceste soluții ridică atât riscuri majore de efecte secundare imprevizibile, cât și problema „hazardului moral”: iluzia că putem continua să ardem combustibili fosili deoarece, la nevoie, există un „plan B” tehnologic.

Consecințele acestui tip de discurs sunt exploatate de statele petroliere și de marile industrii poluante, care câștigă timp și spațiu pentru a întârzia tranziția energetică.

În loc să se concentreze pe reducerea emisiilor și implementarea de politici eficiente, dezbaterea publică se fragmentează între pesimism paralizant și atacuri la adresa comunității științifice.

Concluzia trasă de autori este că acest nou tip de retorică ar putea reprezenta una dintre cele mai eficiente tactici de subminare a acțiunii climatice de până acum.

În timp ce datele științifice arată că există încă o fereastră de oportunitate dacă emisiile sunt reduse drastic în următorii ani, discursul doomist riscă să submineze exact mobilizarea de care este nevoie pentru a evita scenariile cele mai grave.