Berlin, de la ruine și rușine la oraș care încearcă din răsputeri să se dea drept exemplu pentru ca istoria să nu se mai repete. Ce poți vedea în capitala Germaniei dacă nu ai prea mult timp la dispoziție

În cazul în care nu ai fost niciodată la Berlin până acum, dar ți-ai mai dorit, iată ce ar trebui să știi despre capitala Germaniei, înainte să pui piciorul pe pământ nemțesc. Posibil ca, mai mult decât orice, ar trebui să te „înarmezi” cu multă tărie sufletească, mai ales dacă ești tipul de om sensibil.

La început de septembrie 2025, la invitația Roborock, am avut ocazia de a merge la Berlin pentru a participa la târgul internațional de tehnologie IFA 2025, așadar mi-am găsit timp, chiar dacă printre picături, să vizitez și o parte din oraș, întrucât de multă vreme îmi doream să ajung aici.

Playtech la IFA 20205, la invitația Roborock / Foto: Iulia Kelt (selfie)

Așadar, am combinat utilul cu plăcutul, străbătând atât „orășelul” IFA (care, apropo, este imens și imposibil de văzut în întregime într-o singură zi), cât și centrul capitalei care, la drept vorbind, m-a impresionat ceva mai mult decât mă așteptam, iar așteptările erau deja destul de mari.

Desigur, nu aș putea spune că, în 2025, când fotografiile sunt peste tot pe internet, dar ai și Google Maps, vezi altceva live decât poți vedea într-un tur virtual pe sfântul Google, însă ceea ce nu surprinde experiența din online este sentimentul pe care ți-l dă acest oraș, mai ales dacă nu ești din categoria „pseudo-suveranistă” și îți voi explica în rândurile ce urmează exact de ce am ales această combinație de cuvinte.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Înainte, însă, pentru a înțelege mai bine, am să-ți povestesc un pic din istoria orașului, întrucât informațiile sunt extrem de importante în contextul înțelegerii prezentului, cât și a experienței mele aici.

Playtech la Poarta Brandenburg, Berlin / Foto: Diana Lupu

Berlinul bombardat, fracturat, furat, cu o istorie pe care nu vrea să o uite, în speranța că nu o va mai repeta

La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Berlinul se afla în ruine. Orașul fusese ținta unor bombardamente masive ale Aliaților și suferise distrugeri imense în urma luptelor din aprilie-mai 1945.

Clădiri istorice, străzi întregi și infrastructura vitală erau aproape complet distruse, iar populația orașului, redusă semnificativ prin pierderi și evacuări, se confrunta cu lipsuri dramatice de mâncare, adăpost și altele necesare vieții.

Berlinul bombardat / Foto: Wikimedia

Reconstrucția Berlinului a reprezentat o provocare colosală pentru autoritățile depășite de situație, marcând începutul unei noi etape în istoria capitalei germane.

Imediat după capitularea Germaniei în mai 1945, Berlinul a fost împărțit în patru sectoare de ocupație: american, britanic, francez și sovietic, iar fiecare dintre puterile ocupante și-a stabilit propriile strategii pentru refacerea infrastructurii, poate contradictorii.

În primele luni, eforturile s-au concentrat pe restaurarea apei, electricității și transportului public.

Ruinele clădirilor au fost curățate pas cu pas, în timp ce mai multe construcții temporare au fost ridicate pentru a găzdui locuitorii rămași în oraș.

Reconstrucția a fost greoaie din cauza lipsurilor materiale și financiare. Betonul și oțelul erau rare sau lipseau, iar majoritatea resurselor erau direcționate către alte zone ale Germaniei devastate de război.

În context, autoritățile au adoptat soluții pragmatice: multe clădiri istorice au fost refăcute parțial sau reconstruite în forme simplificate, pentru a putea fi locuite cât mai rapid.

Pe măsură ce Berlinul a intrat în perioada Războiului Rece, reconstrucția orașului a devenit, de asemenea, un simbol al divizării politice.

Sectorul sovietic s-a transformat în centrul Berlinului de Est, iar sectoarele occidentale au format Berlinul de Vest, sprijinit de fonduri americane prin Planul Marshall.

Imagine din Berlinul de Est, imediat după război – portret gigant al lui Stalin pe străzi / Foto: RFE/AP

În Berlinul de Vest, reconstrucția a inclus nu doar refacerea clădirilor, ci și modernizarea infrastructurii: străzi mai largi, clădiri administrative și complexe rezidențiale moderne au fost ridicate pentru a demonstra statutul orașului ca vitraliu al democrației occidentale în Europa de Est.

Berlinul de Est a urmat un parcurs diferit, orientat mai abitir către ideologia socialistă. Clădirile au fost reconstruite într-un stil monumental, cu blocuri masive și clădiri administrative impunătoare, cum poți vedea și pe la noi. Totodată, s-au dezvoltat cartiere industriale și locuințe colective pentru muncitori – din nou, cum vezi și în România, dar nu numai.

Astăzi, Berlinul pare mai degrabă un amestec între vechi și nou, între vestigii istorice și clădiri moderne. Monumentele reconstruite, precum Poarta Brandenburg sau Reichstagul, coexistă cu arhitectura modernă și cu clădirile funcționale ridicate în perioada postbelică.

Poarta Brandenburg, colaj între nou și vechi / Foto: Bird in Flight

Înapoi în prezent, tot în Berlin, tot în centru

Acum, că am parcurs un pic de istorie pe care, cred eu, ar trebui să o știe oricine ajunge în Berlin, hai să revenim în prezent, cel care contează la fel de mult ca trecutul.

Așa cum îți povesteam mai devreme, nu am avut foarte mult timp la dispoziție pentru a vedea tot ceea ce aș fi vrut în Berlin, însă există oricând loc pentru data viitoare. Totuși, nu am ratat centrul, acolo unde se află celebra Poartă Brandenburg, dar și Clădirea Parlamentului (sau Reichstag, așa cum se numește ea în Germania), aflată chiar lângă.

Și-aici vine partea cu adevărat bizară. În ciuda atmosferei calde, a oamenilor fericiți și care își văd, în general, de treaba lor, în aer se simțea iz de durere, asemenea situației în care intri într-o casă bântuită în care s-au întâmplat odinioară lucruri îngrozitoare. Fantomele trecutului umblă încă pe acele străzi.

Ori că am imaginație prea bogată pentru binele meu, dar în mintea mea n-am avut cum să nu-l văd pe Hitler în fața Reichstagului, dar și batalioanele de soldați naziști pe platoul din fața Porții Brandenburg. Un sentiment de apăsare îngrozitor, mai ales luând în calcul situația socio-politică fragilă în care se află lumea, din nou, în zilele noastre.

Poarta Brandenburg, Berlin / Foto: Iulia Kelt (Playtech)

Pot spune că toată veselia aceea din centrul Berlinului părea calmul de dinaintea furtunii, un fel de „ultima noapte de dragoste” sau chiar petrecerea pe care o dai înainte să pleci pe front.

O mostră a calmulului despre care îți vorbesc poți vedea mai jos, în acest clip, filmat pe platoul din fața porții Brandenburg:

Imediat după momentele petrecute aici, m-am îndreptat, aproximativ 200 de metri mai departe, spre Reichstag, clădirea emblematică a trecutului sumbru, dar și dovada vie că orice poate să renască din propria cenușă fără să uite, însă, ceea ce a fost odinioară.

Clădirea Reichstag, Berlin / Foto: Iulia Kelt (Playtech)

Clădirea Reichstag, Berlin / Foto: Iulia Kelt (Playtech)

Așa cum se poate observa din fotografii, devine greu să nu te lași copleșit de locul unde obișnuiau să se ia atâtea decizii sinistre, sperând, în același timp, că omenirea nu va mai reveni absolut niciodată la nivelul acesta de monstruozitate.

De altfel, germanii se chinuie de decenii bune să-și spele rușinea, în ciuda faptului că oamenii care populează acum țara nu poartă nicio vină pentru ceea ce au făcut părinții sau bunicii lor. Chiar și așa, atitudinea luată consider că este una cât se poate de corectă și, sper eu și toți cei care gândesc ca mine, să ajute câtuși de puțin pentru a preveni un alt eventual Holocaust.

Ca să înțelegi mai bine, am să te invit să vizionezi următoarele două clipuri în care vei vedea proiecții imersive pe clădirea Marie-Elisabeth-Lüd, de pe malul celălalt al râului Spree, „în buza” Reichstag-ului.

În mod natural, nici măcar nu trebuie să înțelegi germană ca să pricepi mesajul care s-a vrut transmis. Evident, o filmare cu telefonul nu va egala absolut niciodată sentimentul de „piele de găină” pe care îl ai acolo, vizionând așa ceva. Trebuie să recunosc că am plecat puțin bulversată, ceea ce, mă gândesc, a fost și intenția artiștilor din spatele show-ului imersiv.

Un pic mai „la vale”, spre Tiergarten, te întâlnești la tot pasul cu alte monumente care amintesc de istoria deloc măgulitoare a acestei țări, dar pe care Germania nu numai că o acceptă, însă o dă drept exemplu.

Printre acestea, Memorialul Sovietic din Tiergarten, Monumentul romilor și sintilor persecutați (Denkmal für die im Nationalsozialismus ermordeten Sinti und Roma Europas) sau Monumentul pentru soldații polonezi și victimele ocupației germane (Denkmal für die polnischen Soldaten und Opfer der deutschen Besatzung), totul culminând cu Coloana Victoriei (Siegessäule).

Memorialul Sovietic din Tiergarten, Berlin / Foto: Iulia Kelt (Playtech)

Tanc expus la Memorialul Sovietic din Tiergarten, Berlin / Foto: Iulia Kelt (Playtech)

Coloana Victoriei, Berlin / Foto: Iulia Kelt (Playtech)

Viața de zi cu zi în Berlin, dincolo de trecut, vină și durere

În ultima zi de Berlin, pentru că timpul era limitat, am luat-o preț de vreo două ore la pas prin cartierul unde eram cazată, pe Kantstrasse, una dintre arterele de referință din oraș, de asemenea hub-ul tuturor restaurantelor asiatice pe care ți le-ai putea imagina sau nu.

Din absolută întâmplare, am dat peste una dintre cele mai frumoase biserici, Trinitatiskirche, situată aproape „între blocuri”, flancată, de asemenea, de multă vegetație, dar și de Karl-August, o piață mică, colorată cu de toate, de unde puteai să cumperi de la cârnați nemțești la brânzeturi fel de fel, gemuri, fructe, obiecte de artizanat, vechituri, sandwich-uri, cafele, etc.

Iar dacă piața seamănă, într-o oarecare măsură, cu ceva ce ai găsi și la noi, ceea ce diferă este atitudinea relaxată a precupeților, dar și a cumpărătorilor. Nimeni nu se ceartă, nimeni nu se tocmește la preț, nimeni nu dă cu cotul ca să ajungă în față și, categoric, nimeni nu se grăbește nicăieri.

Aici vorbim, în mod clar, despre traiul mult mai relaxat pe care îl au germanii, comparativ cu cel din România, ceea ce face ca astfel de atitudini, adesea izvorâte din frustrare, să nu se întâmple la ei.

Trinitatiskirche, Berlin / Foto: Iulia Kelt (Playtech)

Stand în piața Karl-August, Berlin / Foto: Iulia Kelt (Playtech)

Stand în piața Karl-August, Berlin / Foto: Iulia Kelt (Playtech)

Stand în piața Karl-August, Berlin / Foto: Iulia Kelt (Playtech)

Bătrân cântând la acordeon în piața Karl-August, Berlin / Foto: Iulia Kelt (Playtech)

Nu în ultimul rând, trebuie menționat un lucru fabulos (cel puțin din punctul meu de vedere) despre Berlin. Asemenea altor capitale europene care se respectă, și aici găsești o cultură a bicicletei foarte bine pusă la punct.

Nu numai că vezi biciclete la tot pasul, dar inclusiv infratructura rutieră este atât de bine pusă la punct încât nimeni nu deranjează pe nimeni, bicicliștii având o bandă specială a lor care, culmea, nu sugrumă chiar deloc traficul, acesta fiind mai mult decât lejer, comparativ cu Bucureștiul, spre exemplu.

Tot despre străzi, aș aminti ceea ce mi-a spus un coleg jurnalist care nu se afla pentru prima oară aici, în prima zi: „Ai să vezi că pantofii tăi negri vor rămâne la fel de curați cât stai aici, fiindcă ei nu au praf pe străzi”. Și știi ce? A avut dreptate. De îndată ce m-am întors în București, pantofii mei negri au încetat să mai fie negri.

Biciclete în Berlin / Foto: Iulia Kelt (Playtech)

În concluzie, merită să vizitezi Berlinul? Măcar o singură dată în viață, dacă nu care-cumva ai norocul să poți face asta de mai multe ori, ca să apuci să vezi tot ceea ar trebui sau ți-ai dori.