Cuplurile au șanse mai mari să împărtășească tulburări psihiatrice, conform unui studiu. De ce se întâmplă, de fapt, asta?
Un nou studiu de amploare arată că partenerii din relații de lungă durată tind să împartă nu doar stiluri de viață și obiceiuri, ci și tulburări psihiatrice.
Analiza, bazată pe peste șase milioane de cupluri din Taiwan, Danemarca și Suedia, sugerează că astfel de afecțiuni apar mai frecvent la ambii parteneri decât ar fi de așteptat în mod aleatoriu.
Afecțiunile comune, dar și posibile explicații ale fenomenului
Cercetătorii au observat o corelație ridicată între soți și soții în cazul unor diagnostice precum schizofrenia, ADHD, depresia, autismul, anxietatea, tulburarea bipolară, tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD), dependențele de substanțe și anorexia nervoasă, se arată în studiul publicat în Nature Human Behavior.
Fenomenul a fost denumit „corelație conjugală” și este comparabil cu asemănările identificate anterior în ceea ce privește credințele religioase, orientările politice, nivelul de educație sau consumul de alcool.
Explicațiile avansate de echipă se concentrează pe trei factori principali: tendința oamenilor de a-și alege parteneri asemănători lor, restricțiile sociale și culturale care limitează selecția partenerilor și influența mediului comun de viață, care în timp determină similitudini.
Potrivit cercetătorilor, toate aceste influențe se combină, iar separarea lor exactă rămâne dificilă.
Rezultatele s-au menținut similare în toate cele trei țări, în ciuda diferențelor culturale și de sistem medical. Totuși, s-au remarcat variații în ceea ce privește tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea bipolară și anorexia.
Ce implicații există pentru cercetarea genetică
Un aspect important al studiului este impactul asupra înțelegerii riscului genetic. Până acum, majoritatea analizelor genetice au pornit de la ipoteza că formarea cuplurilor este în mare parte întâmplătoare.
Noile date contrazic această presupunere: dacă persoanele cu tulburări similare tind să formeze relații, atunci probabilitatea ca acestea să fie transmise copiilor crește semnificativ.
Analiza a arătat că atunci când ambii părinți suferă de aceeași tulburare, riscul ca aceasta să apară la generația următoare este mai ridicat.
În Taiwan, cercetătorii au avut ocazia să observe și transmiterea între generații, iar concluziile indică persistența fenomenului.
Deși studiul are unele limite, precum lipsa unei distincții clare între cuplurile formate înainte sau după diagnostic, dimensiunea eșantionului și consistența rezultatelor îl fac extrem de relevant.
Autorii consideră că este esențial ca modelele genetice să ia în calcul aceste corelații conjugale pentru a înțelege mai bine originea și transmiterea tulburărilor psihiatrice.
În perspectivă, cercetătorii cer extinderea analizei la mai multe regiuni și o explorare mai profundă a cauzelor care duc la această asemănare între parteneri.
Rezultatele pot contribui la dezvoltarea unor metode mai eficiente de prevenție și tratament pentru tulburările mintale, dar și la rafinarea cercetărilor genetice în acest domeniu.