Paradox tipic românesc: pentru joburile entry-level patronii cer ani grei de experiență

În România lui 2025, să cauți un loc de muncă la început de drum e o adevărată aventură, cu obstacole mai înalte decât gardurile unui penitenciar de maximă siguranță. Tinerii ies de pe băncile facultății, diploma încă miroase a tipar proaspăt, CV-ul e făcut cu grijă și speranță, și pornesc cu entuziasm la vânătoarea de joburi entry-level. Numai că… surpriză! În anunțurile „pentru începători” scrie negru pe alb: „minim 2-3 ani experiență”. Uneori chiar cinci, pentru că, de ce nu?

Candidatul ideal… există doar în visele patronilor

„Am trimis CV-uri la 40 de firme și nu m-a sunat nimeni. La toate scria că e poziție entry-level, dar când am citit cu atenție, cerințele erau de parcă trebuia să fi lucrat deja la NASA”, ne povestește Florina, 28 de ani, din București.

Și nu e singura. Mii de tineri trec prin același scenariu: caută joburi la început de carieră, dar sunt respinși pe motiv că nu au experiența pe care, teoretic, ar trebui să o dobândească în acel post.

Ironia e amară: un post entry-level ar trebui să fie tocmai puntea dintre zero experiență și un CV mai bogat. Însă, în România, puntea asta e mai degrabă un pod mobil… care dispare exact când încerci să-l traversezi.

„Cum să ai experiență dacă nimeni nu te angajează?”

Aceasta e întrebarea care îi bântuie pe mulți tineri absolvenți. În logica simplă a lucrurilor, joburile entry-level sunt create ca să înveți, să greșești, să te perfecționezi. În logica pieței muncii din zilele noastre, însă, sunt create pentru „juniori” cu experiență de senior.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

„Am aplicat pentru un post de asistent marketing. Scria că e pentru începători, dar la interviu m-au întrebat dacă am condus campanii internaționale, dacă știu să folosesc 10 programe diferite și dacă am bugetat proiecte de milioane de euro. Am plecat cu impresia că mă pregătisem pentru un maraton, dar m-au băgat direct într-o cursă de Formula 1”, spune Andrei, 24 de ani, proaspăt absolvent.

Tinerii, prinși între vis și realitate

Problema nu e doar una de cerințe absurde, ci și de plată. Salariile pentru entry-level abia trec de minimul pe economie, dar angajatorii par să vrea rezultate de top încă din prima zi. Cum să accepți un salariu modest când ți se cere să fii un expert? E un dezechilibru pe care mulți îl consideră lipsă de respect față de tineri și de munca lor.

„E frustrant, pentru că muncești pe brânci să termini o facultate, eventual mai faci și un master, poate chiar lucrezi part-time în timpul studiilor, și tot nu e suficient. Patronii vor să vii deja experimentat, dar fără să plătească pentru asta”, comentează Ioana, 26 de ani, din Cluj.

Cum să crești șansele să fii angajat după facultate?

Deși situația e departe de a fi roz, există câteva strategii care pot să îți ușureze situația. Voluntariatul, internship-urile și proiectele personale pot adăuga greutate CV-ului tău, chiar dacă nu ai încă experiență plătită. Participarea la traininguri, cursuri online și ateliere gratuite e o altă metodă de a învăța lucruri noi și de a-ți arăta proactivitatea. În plus, o scrisoare de intenție bine scrisă, personalizată pentru fiecare job, îți poate crește șansele să fii remarcat.

Nu în ultimul rând, networking-ul contează enorm în România. Discută cu foști colegi, profesori, prieteni ai prietenilor, pentru că nu se știe niciodată de unde poate veni o recomandare salvatoare.

Până una-alta, paradoxul rămâne

Pe hârtie, joburile entry-level sunt poarta de intrare în carieră. În realitate, pentru mulți tineri, sunt o ușă încuiată, cu un bilețel lipit pe ea: „Reveniți când aveți experiență”. Iar acest cerc vicios continuă să împingă generații întregi fie spre joburi sub nivelul studiilor lor, fie direct în brațele străinătății, unde piața muncii pare, cel puțin la prima vedere, mai logică.

Într-o țară în care toată lumea se plânge că nu găsește angajați buni, rămâne întrebarea: cum poți găsi oameni pregătiți, dacă acești oameni nu au unde să învețe, să se specializeze, să dobândească experiență?