Educația științifică în era post-adevărului, bătălia manipulării și a fake news-ului: Cum îi facem pe cei tineri să separe grâul de neghină

Începând cu anul 2016, termenul „post-adevăr” a devenit emblematic pentru vremurile noastre, definind o realitate în care faptele obiective pierd din influență în favoarea emoțiilor și convingerilor personale.

Deși comunitatea științifică și cea educațională recunosc efectele nocive ale dezinformării, reacțiile acestora continuă să se concentreze aproape exclusiv pe corectarea informațiilor greșite și promovarea raționamentului bazat pe dovezi. Cu toate acestea, realitatea este mai complexă de atât.

În cadrul lecțiilor de științe din școli și universități, eforturile de a dezvolta gândirea critică și discernământul față de afirmațiile nefondate sunt esențiale, dar insuficiente, scrie publicația Science.org.

Chiar și atunci când elevii și studenții înțeleg procesul științific și acceptă dovezile, respingerea științei persistă. Acest fenomen se explică nu prin lipsa de cunoștințe, ci prin atașamente identitare, apartenență la grupuri sociale și neîncredere față de instituții și experți.

În plus, există factori politici care contribuie la subminarea deliberată a încrederii în știință, în beneficiul unor interese ideologice sau economice.

O nouă viziune pentru predarea științei se referă la înțelegerea contextului social și politic

Educația științifică trebuie să își extindă obiectivele. Simplul accent pus pe adevăr, logică și dovezi nu mai este suficient pentru a răspunde provocărilor epocii post-adevăr.

Elevii trebuie pregătiți să înțeleagă și să navigheze într-un mediu în care adevărul este adesea subminat de interese politice sau de dorința de apartenență socială.

Acest lucru implică recunoașterea faptului că nu toți oamenii din societate împărtășesc aceleași criterii pentru evaluarea validității unui argument sau a unei dovezi științifice.

În acest context, curriculumul științific ar trebui să includă în mod explicit teme legate de modul în care știința este percepută și utilizată în societate, dar și de felul în care poate fi contestată sau instrumentalizată.

Cum s-ar putea rezolva problema

Activitățile educaționale ar putea integra, de exemplu, jocuri de rol care simulează dezbateri publice cu multiple părți interesate, în care elevii învață să identifice atât valorile implicite cât și motivațiile ideologice din spatele diferitelor poziții.

Mai mult decât atât, avem nevoie de sprijin sistematic pentru cadrele didactice, pentru ca acestea să își dezvolte competențele în abordarea dimensiunilor sociale și politice ale științei.

Integrarea acestor teme în predare nu trebuie văzută, așadar, ca o abatere de la conținuturile tradiționale ale științei, ci ca o adaptare la un context în care negarea științei este uneori mai puțin despre necunoaștere și mai mult despre apartenență, putere și rezistență culturală.

În definitiv, dacă scopul educației științifice este să pregătească viitorii cetățeni și profesioniști pentru o lume complexă, atunci aceasta trebuie să reflecte realitățile socio-politice actuale.

Abordarea epocii post-adevăr presupune mai mult decât instruire cognitivă: este nevoie de o transformare culturală în modul în care predăm știința, pentru ca elevii să devină nu doar cunoscători ai metodelor științifice, ci și cetățeni capabili să înțeleagă și să reacționeze critic la dinamica informației și a manipulării în societatea contemporană.