Pe strada Smârdan din București s-a pecetluit Unirea Principatelor Române. Povestea celei mai vechi ulițe din Capitală

Capitala țării noastre are în spate o istorie veche de secole, apărând menționată în documente încă din secolul XV. Iar de multe ori, românii trec pe lângă anumite clădiri sau merg de-a lungul anumitor străzi, fără să își dea seama de câtă istorie sunt, de fapt, înconjurați! De exemplu, nu foarte mulți bucureșteni știu că aceasta este cea mai veche stradă din oraș.

Cea mai veche stradă din istoria Bucureștiului

Strada Smârdan este una dintre cele mai cunoscute artere ale Centrului Vechi din București. Ea a fost menționată în documente din secolele XV-XVI, ceea ce o face una dintre cele mai vechi străzi ale orașului.

Importanța sa a crescut în perioada fanariotă, când de-a lungul ei au apărut numeroase prăvălii, hanuri și ateliere. Începând cu secolul al XIX-lea, pe fondul modernizării Bucureștiului, strada a continuat să fie un punct de referință, iar multe clădiri au fost ridicate în stiluri arhitecturale diverse, specifice epocii.

Strada Smârdan apare pentru prima dată atestată documentar la 1 mai 1672, fiind descrisă drept ulița care duce de la Curtea Domnească spre Biserica Grecilor. În secolul al XIX-lea, apare în documente sub numele de Ulița Germană, denumire consemnată și pe planul Bucureștiului din 1871.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Numele actual, Smârdan, a fost atribuit într-un gest de omagiere a uneia dintre cele mai importante bătălii din Războiul de Independență al României (1877-1878), când armata română a obținut o victorie la Smârdan, lângă Vidin.

Vezi și: Strada Lipscani, cea mai celebră uliță a Centrului Vechi din Capitală: de la ”buricul târgului” negustorilor din Lipsca la artera preferată a protipendadei bucureștene

Un loc esențial pentru modernizarea Bucureștiului

Strada Smârdan a fost una dintre primele din București care au fost pavate cu lemn, încă din secolul al XVIII-lea. Acest detaliu apare pe planurile realizate de ofițerul Ferdinand Ernst și baronul Franz Purcel între 1789 și 1791.

Odată cu dezvoltarea orașului, strada a fost martora transformărilor majore prin care a trecut Bucureștiul. Pe lângă hanuri și prăvălii, aici au fost construite clădiri impunătoare, sedii comerciale și instituții importante.

Astăzi, strada Smârdan este una dintre cele mai animate zone ale Centrului Vechi. Recent renovată și pavată, aceasta adăpostește numeroase magazine, cafenele, baruri și restaurante, atrăgând turiști și localnici dornici de a descoperi atmosfera istorică a Capitalei.

Hotelul Concordia și momentul istoric al Unirii Principatelor

Strada Smârdan are o semnificație deosebită pentru istoria României, deoarece aici s-a decis Unirea Principatelor Române.

Evenimentul s-a petrecut în noaptea de 23 spre 24 ianuarie 1859, la Hotelul Concordia, una dintre cele mai cunoscute clădiri din București la acea vreme.

Hotelul Concordia a fost inaugurat în 1852 și a devenit rapid un loc de întâlnire pentru elitele politice ale epocii.

Într-una dintre camerele de la etajul 1, mai precis în camera cu numărul 5, a fost luată decizia crucială ca Alexandru Ioan Cuza să fie ales domnitor atât al Moldovei, cât și al Țării Românești.

Aceasta a fost un pas esențial în procesul de unificare a României și de constituire a statului modern român.

Decizia de a-l alege pe Cuza ca unic domnitor a fost rodul unor negocieri intense între conservatori și reprezentanții Partidei Naționale.

Alegerea sa a reprezentat un act de mare curaj politic, având în vedere opoziția marilor puteri europene față de acest proiect unionist. Astfel, pe strada Smârdan s-a decis soarta viitorului României.

Vezi și: Povestea străzii Șelari din Centrul Vechi, kilometrul 0 al romantismului din București: Cartierul Roșu, nebunia doamnei Păuna, asasinarea Zarazei și noaptea de amor a domnitorului Cuza înainte de Unirea Principatelor

Artera cu cele mai multe bănci din Capitală

O altă glorie a străzii Smârdan a fost adusă de numeroasele bănci care existau aici în perioada interbelică. În jurul anului 1920, această arteră găzduia cele mai multe instituții bancare din București.

Era vorba despre cinci bănci mari, precum „Comercială Română”, „Anglo-Levant” și „Fortuna”, alături de 13 bănci mai mici, numite „Case de bancă”.

Printre acestea se număra și banca „Jean Paucker”, legată de familia lui Marcel Pauker, cunoscut comunist român și soț al Anei Pauker. Dintre clădirile care au adăpostit aceste bănci, pe lista monumentelor istorice sunt menționate fostele sedii ale „Băncii Agricole” și „Biblioteca Finanțe Credit”.

Evoluția străzii Smârdan de-a lungul timpului

De-a lungul anilor, strada Smârdan a trecut prin numeroase transformări. A fost afectată de bombardamente în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar regimul comunist a adus modificări semnificative, unele clădiri fiind demolate sau lăsate în paragină.

Totuși, odată cu restaurarea centrului istoric al Bucureștiului în ultimele decenii, strada și-a recăpătat farmecul de altădată, devenind una dintre principalele atracții turistice ale Capitalei.

Strada Smârdan continuă să fie un loc de referință în București, un spațiu unde trecutul și prezentul se întrepătrund. Aici, unde s-a decis viitorul României moderne, istoria este vie, iar fiecare colț de stradă poartă amprenta secolelor de evoluție urbană.

Strada Smârdan este mult mai mult decât o simplă arteră pietonală a Centrului Vechi. Ea este un simbol al istoriei României, un loc unde s-a scris una dintre cele mai importante pagini ale formării statului modern.

De la ulița Germană la actuala stradă Smârdan, acest loc a fost martorul unor transformări majore, păstrând, în același timp, esența Bucureștiului de altădată. Astăzi, vizitatorii care se plimbă pe strada Smârdan nu descoperă doar restaurante și cafenele.

Vezi și: Strada Franceză, povestea drumului „de viță nobilă” care „a văzut” de toate, de la primul iluminat pe „untdelemn”, la incendiul care a mistuit tot