Strada Franceză, povestea drumului „de viță nobilă” care „a văzut” de toate, de la primul iluminat pe „untdelemn”, la incendiul care a mistuit tot

Strada Franceză, povestea drumului „de viță nobilă” care „a văzut” de toate, de la primul iluminat pe „untdelemn”, la incendiul care a mistuit tot

Cei ce frecventează acum Centrul Vechi al Bucureștiului, căutând distracție și clipe de neuitat, știu deja de Strada Franceză, însă nu neaparat ceea ce ar trebui să știe despre acest loc unic în Capitală.

În mod sigur puțini sunt cei care știu istoria acestei străzi, dar mai ales faptul că ea a rămas aproape neschimbată, în ani, menținându-și farmecul de odinioară.

Strada Franceză, de la începuturi

Strada Franceză este una dintre cele mai vechi străzi știute din București, dacă nu chiar cea mai veche. Datează de pe vremea stabilirii cetății de scaun, în secolul XV-lea, iar deschiderea efectivă a acesteia s-ar fi întâmplat în momentul în care cetatea s-a mutat de la Târgoviște în orașul lui Bucur.

Inițial denumită Ulița Domnească, actuala Stradă Franceză era totuna, la vremea aceea, cu Strada Lipscani de astăzi, ce purta cel dintâi nume menționat, această zonă fiind considerată de facto „buricul târgului”.

De-a lungul anilor, strada a purtat mai multe nume, mai mult sau mai puțin oficiale, printre care „Ulița care duce spre poarta de sus a Curții Domnești”, „Ulița ișlicanilor” sau „Ulița de la banul Văcărescu”.

Ulterior, a căpătat denumirea pe care o poartă și astăzi, și anume Strada Franceză, din princina faptului că aici a locuit, în 1789, primul consul al Franței la București, Emile Gaudin.

Datorită poziționării acesteia, Strada Franceză era considerată parte din lumea „bună” a Bucureștiului, departe de mahalale. A fost printre primele care au fost iluminate, în 1830, cu felinare cu „untdelemn” (în traducere liberă: ulei), pentru ca mai apoi să fie printre primele străzi iluminate cu felinare cu gaz aerian.

Mai târziu, în 1867, pavajul de lemn era înlocuit cu piatră cubică, aceasta devenind una dintre primele străzi din Capitală care primea un astfel de tratament.

Cu toate astea, nicio casă din perioada timpurie nu a rezistat, ele căzând pradă unui mare incendiu care s-a răspândit foarte repede și care a mistuit toate clădirile.

Cele mai vechi case datează din perioada 1850-1900.