Patimile Elisabetei Movilă, singura femeie care a stat pe tronul Moldovei. Și-a otrăvit propriul cumnat, a fost siluită de turci și și-a tăiat părul pentru a-l pune pe mormântul soțului ei

Elisabeta Movilă a fost o femeie deosebită, dar și tragică, care a trăit într-o perioadă marcată de conflicte politice și de ambiții nenumărate, atât personale cât și familiale. Singura femeie care a reușit să conducă Moldova, Elisabeta este adesea descrisă de istorici ca fiind ambițioasă, frumoasă și extrem de determinată. Însă, destinul său a fost unul plin de dramă, în care trădarea, violența și sacrificiile au jucat un rol central. Fiecare pas al său pe cale politică și personală a fost marcat de aspirații mărețe, dar și de o serie de evenimente care aveau să o transforme într-o victimă a propriilor sale ambiții.

Elisabeta Movilă, cea mai ambițioasă soție de domnitor

Născută în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Elisabeta provenea dintr-o familie nobilă din Transilvania, fiind fiica lui Toma Csomortany, un important nobil.

În anul 1591, se căsătorește cu Ieremia Movilă, un nobil polonez care va ajunge domnitor al Moldovei. Ambițiile Elisabetei, însă, nu aveau să rămână doar la statutul de soție de domnitor, ci au căpătat o dimensiune mult mai mare, fiind impulsionate de dorința sa de a ajunge în fruntea țării.

Până la ascensiunea sa pe tron, familia Movilă a fost implicată în conflicte intense pentru controlul Moldovei. Căsătoria sa cu Ieremia Movilă a fost un pas strategic, dar și un punct de sprijin pentru a lansa o luptă politică.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Cu ajutorul polonezilor, Ieremia Movilă l-a înlăturat pe Răzvan Vodă și a devenit domnitor al Moldovei în 1595, iar Elisabeta s-a stabilit la Iași împreună cu copiii lor. Însă, această perioadă de pace nu a durat mult, fiind întreruptă de invazia lui Mihai Viteazul, care a cucerit Moldova.

După moartea lui Mihai, Elisabeta și familia sa au reușit să recupereze tronul, iar Elisabeta a fost un personaj activ în conducerea țării.

Vezi și: Prințul, trădarea și Unirea Principatelor Române. Nicolae Vogoride a falsificat alegerile ca să se răzbune pe Cuza, amantul soției sale

Otrăvirea cumnatului și drumul către putere

Căsătoriile Elisabetei, cu scopul de a înfrunta rivalii politici, au fost planificate cu o mare atenție. Ea și-a măritat fiicele pentru a se asigura sprijinul polonezilor: Ecaterina Margareta cu principele Samuel Corecki, Maria cu contele Ștefan Potocki, Chiajna cu ducele Mihai Wisznoviecki și Ana cu hatmanul Stanislas Potocki.

Aceste alianțe au fost doar un pas în lunga ei luptă pentru putere, dar destinul său a luat o turnură dramatică atunci când soțul ei, Ieremia Movilă, a murit în 1606.

Elisabeta a rămas văduvă, dar ambițiile ei nu s-au stins. Visul ei era de a-l pune pe tronul Moldovei pe fiul ei Constantin, un băiat de numai 14 ani.

Însă, fratele soțului ei, Simion Movilă, care domnea în Țara Românească, avea și el aspirații asupra Moldovei. Rivalitatea dintre cei doi bărbați a fost alimentată de tensiunile politice și personale, iar în acest context, Elisabeta a fost gata să recurgă la orice mijloace pentru a obține puterea.

Într-o mișcare crudă și decisivă, Simion Movilă a fost otrăvit, iar cronicile vremii sugerează că Elisabeta a fost cea care a pus la cale acest complot, hotărâtă să-și urce fiul pe tron.

După moartea lui Simion Movilă, tronul Moldovei a fost ocupat de fiul acestuia, Mihăilaș, dar Elisabeta nu a acceptat pierderea puterii. A obținut sprijinul polonezilor și a reușit să îl pună pe fiul său Constantin pe tronul Moldovei, la doar 14 ani.

Domnia acestuia a fost însă de scurtă durată, fiind înlăturat în 1611 de Ștefan Tomșa, un alt rival politic. Ambiția Elisabetei a continuat, iar fiul său Constantin a murit în lupta pentru tron, fiind capturat de tătari și înecându-se în râul Nistru. Această pierdere a fost o lovitură grea pentru Elisabeta, dar nu și sfârșitul ambițiilor sale.

Vezi și: Ce l-ar fi ucis pe Ștefan cel Mare. Cel mai mare domnitor moldovean, înmormântat fără sicriu, pe un pat de cărămidă și 18 bare de metal

Violențele și tragedia de la Drăcșani

În 1615, Elisabeta a reușit să își pună pe tron cel de-al doilea fiu, Alexandru, în vârstă de 14 ani. Această mișcare i-a dat o nouă putere, iar Elisabeta a început din nou să conducă Moldova, judecând pricinile la Divan și protejându-i pe călugării catolici.

Însă, visul său de a stăpâni Moldova pentru totdeauna avea să fie spulberat în 1616, când turcii au invadat țara, sprijinind candidatura lui Radu Mihnea la tronul Moldovei.

În timpul bătăliei de la Drăcșani, Elisabeta Movilă a refuzat să părăsească câmpul de luptă, chiar și atunci când soarta oastei sale părea pierdută.

Din păcate, turcii au câștigat, iar Elisabeta a fost luată prizonieră, împreună cu fiii săi. Violența și rușinea s-au abătut asupra doamnei Moldovei, după ce a fost siluită de dușmani.

Disperată, cu lacrimi în ochi, se spune că Elisabeta Movilă și-a tăiat părul chiar în carul care o ducea spre Constantinopol. Istoricii relatează că, înainte de a pleca din Moldova, a cerut unui boier să ia părul tăiat și să îl pună pe mormântul soțului ei, Ieremia Movilă, la mănăstirea Sucevița.

Haremul sultanului și viața sub stăpânire otomană

După capturarea sa, Elisabeta a fost dusă în haremul sultanului Ahmed I, unde a fost tratată cu cruzime. Fiul său Alexandru a fost silit să se convertească la Islam, dar a murit în urma circumciziei, în timp ce cel mai mic fiu, Bogdan, a ajuns pașă în armata otomană.

Viața Elisabetei în captivitate a fost una umilitoare și plină de suferință, iar după acest punct, cronicile nu mai consemnează nimic despre ea.

Locul unde a fost înmormântată și data morții sale rămân necunoscute, iar figura sa rămâne o umbră, un simbol al destinului tragic al unei femei care a căutat puterea și a plătit un preț crunt pentru aceasta.

Elisabeta Movilă rămâne o figură istorică fascinantă, un simbol al ambiției și al sacrificiului, dar și al durității politice și personale din perioada respectivă.

Destinul său, marcat de trădări, violență și pierderi, reflectă complexitatea rolului femeilor în istorie, mai ales într-o perioadă în care femeile erau adesea considerate doar pe planul secund al puterii politice.

Vezi și: Fiica lui Ștefan cel Mare, cea mai puternică femeie din Rusia. Destinul tulburător al prințesei moldovene Olena