Anul 2024 a fost marcat de o serie de descoperiri arheologice și artistice care au captivat imaginația lumii întregi. De la diamante de dimensiuni record la opere de artă pierdute și fresce antice bogat ornamentate, aceste descoperiri ne reamintesc că trecutul încă are multe secrete de dezvăluit. Iată o privire asupra celor mai impresionante dintre ele.
În luna august, compania minieră canadiană Lucara Diamond Corp. a anunțat descoperirea a ceea ce se crede a fi al doilea cel mai mare diamant din istorie, cu o greutate impresionantă de 2.492 de carate. Piatra prețioasă a fost găsită în mina Karowe din Botswana, aceeași mină care a produs în 2015 diamantul Lesedi La Rona, de 1.109 carate, vândut ulterior pentru 53 de milioane de dolari. Pentru a extrage acest gigant strălucitor, compania a folosit o tehnologie avansată numită Mega Diamond Recovery (MDR) X-ray Transmission (XRT), concepută special pentru a detecta și recupera cele mai mari diamante ale lumii.
În 1962, un negustor de vechituri italian a găsit o pânză rulată în subsolul unei vile din Capri. Tabloul, care înfățișa o femeie asimetric pictată într-o rochie albastră, a fost ignorat timp de decenii, fiind considerat fără valoare. În 2024, experții au concluzionat că lucrarea este un original de Pablo Picasso, înfățișând-o pe Dora Maar, celebra fotografă și iubită a artistului. Valoarea estimată a tabloului se ridică la 6 milioane de euro. Andrea Lo Rosso, fiul negustorului care a descoperit inițial pictura, a declarat: „Am trecut prin multe pentru a demonstra autenticitatea acestei opere. Este o adevărată comoară de familie.”
Arheologii care lucrează în situl arheologic din Pompeii au dezvăluit o casă modestă, dar bogat decorată cu fresce erotice și mitologice. Descoperită în centrul orașului antic, casa conține reprezentări detaliate ale zeiței iubirii, Venus, și ale altor personaje mitologice precum Adonis și Hippolytus. Deși locuința era de dimensiuni mici și lipsită de anumite elemente arhitecturale tipice, decorul său elaborat sugerează că și cetățenii obișnuiți ai Romei antice aveau acces la forme rafinate de artă și cultură.
În Anglia, arheologi amatori au descoperit un dodecaedru roman de dimensiuni considerabile, adăugând un nou capitol uneia dintre cele mai mari mistere arheologice. Acest obiect cu 12 fețe, măsurând aproximativ 7,6 centimetri în diametru, este unul dintre cele 130 de astfel de artefacte găsite până acum, dar funcția sa rămâne necunoscută. Richard Parker, secretarul Grupului de Istorie și Arheologie Norton Disney, crede că ar putea fi de natură religioasă: „Este o poveste complexă pe care abia începem să o descifrăm.”
Toamna a adus o surpriză muzicală de proporții: descoperirea unei noi valsuri compuse de Frederic Chopin. Curatorul Robinson McClellan de la Morgan Library & Museum din New York a găsit o manuscrisă de dimensiunea unei cărți poștale, conținând o compoziție completă și necunoscută a celebrului compozitor polonez, care a murit în urmă cu 175 de ani. Se crede că piesa a fost inițial destinată ca un cadou, dar absența semnăturii sugerează că Chopin s-ar fi răzgândit. „Să o ascultăm pentru prima dată va fi un moment incitant pentru toți iubitorii de pian clasic”, a declarat McClellan.
În apropiere de Halloween, organizația English Heritage a anunțat descoperirea unei colecții impresionante de „semne ale vrăjitoarelor” pe pereții unui conac Tudor din Lincolnshire. Aceste gravuri, cunoscute formal ca semne apotropaice, datează de la începutul secolului al XVII-lea și au fost descoperite de un voluntar al organizației. Situate în aripa servitorilor, simbolurile includ cercuri menite să captureze demoni și litere suprapuse „V”, care ar putea reprezenta o invocație către Fecioara Maria pentru protecție divină. Numele fostului proprietar al conacului apare și el, dar scris invers, posibil ca un blestem.
Un evaluator de antichități din Londra a avut parte de o surpriză când a găsit zece litografii semnate de Salvador Dali, uitate timp de 50 de ani în garajul unui proprietar anonim. Acesta le cumpărase în anii ’70, la o vânzare de lichidare a unei galerii de artă, dar le-a uitat ulterior. Chris Kirkham, director asociat la Hansons Richmond, care a descoperit lucrările, a declarat: „A fost destul de suprarealist. Nu știi niciodată ce poți descoperi într-o vizită obișnuită la domiciliu.” Litografiile au depășit estimările inițiale la licitație, aducând un total de 19.750 de lire sterline.
În Bulgaria, arheologii au scos la lumină o sculptură de marmură a zeului grec Hermes, ascunsă timp de 1.600 de ani într-un sistem de canalizare. Descoperirea a avut loc în iulie, în situl orașului antic Heraclea Sintica, situat aproape de granița cu Grecia. Statuia, înaltă de 2,07 metri, este extrem de bine conservată și se crede că a fost îngropată intenționat sub pământ pentru a fi protejată după un cutremur devastator în anul 388 d.Hr. Orașul a fost abandonat în jurul anului 500 d.Hr., iar această descoperire oferă noi indicii despre viața și credințele locuitorilor săi.
O echipă de arheologi din Argentina și Chile a descoperit cele mai vechi picturi rupestre cunoscute din America de Sud, datând de acum 8.200 de ani. Cele 895 de opere de artă au fost găsite în peștera Huenul 1, un adăpost stâncos vast de aproximativ 620 de metri pătrați, situat la 1.100 de kilometri sud-vest de Buenos Aires. Cercetătorii au datat patru modele de cărbune negru, care au fost reproduse pe o perioadă de cel puțin 3.000 de ani. Descoperirea oferă noi perspective asupra abilităților artistice și a comunicării dintre vânătorii-culegători din perioada Holocenului mijlociu.
În ianuarie, un proiect de construcție a unui loc de joacă în Napoli, Italia, a condus la descoperirea ruinelor unei vile romane de 2.000 de ani, posibil locuința faimosului Pliniu cel Bătrân. Vila, situată pe o stâncă cu vedere la mare, avea zece camere spațioase, pereți decorați cu mozaicuri și terase extinse. Din cauza activității vulcanice repetate care a scufundat terenul, o parte a vilei a fost inundată de mare. „Este posibil ca vila să fi avut o vedere panoramică de 360 de grade asupra golfului Napoli, în scopuri militare strategice”, a declarat Simona Formola, arheolog principal.
Cercetătorul de artă britanic Adam Busiakiewicz a făcut o descoperire remarcabilă când a observat un tablou distinctiv al regelui Tudor Henric al VIII-lea într-o fotografie postată pe rețelele sociale. Imaginea, care prezenta o recepție în Warwickshire, avea în fundal un portret cu o formă arcuită specifică. Busiakiewicz crede că tabloul face parte dintr-un set de 22 de portrete comandate în anii 1950, multe dintre ele fiind dispersate în urma unor licitații private. „Majoritatea lucrărilor rămân neidentificate până în prezent”, a declarat el, subliniind importanța redescoperirii acestor opere istorice.
O sticluță minusculă găsită în sud-estul Iranului a dezvăluit că preocupările pentru frumusețe datează de milenii. Vasul de piatră, care conținea un amestec roșu intens de minerale precum hematitul și ceară vegetală, este „probabil cel mai vechi” exemplu de ruj analizat științific, potrivit cercetătorilor. Studiul, publicat în revista Scientific Reports, sugerează că formula antică nu diferă prea mult de rujurile moderne: „Intensitatea mineralelor roșii și substanțele ceroase sunt, surprinzător, compatibile cu rețetele rujurilor contemporane.”
O echipă de cercetători italieni a folosit inteligența artificială pentru a descifra texte antice pe papirusuri carbonizate, găsite în Pompei. Printre noile informații se numără detalii despre locul de înmormântare al filosofului grec Platon și ultimele sale momente. Contrar credinței populare că Platon a murit ascultând muzică la flaut, noile texte sugerează că acesta nu a apreciat muzica, considerând că avea „un simț slab al ritmului”. Descoperirea face parte dintr-un efort continuu de a descifra cele 1.800 de suluri de papirus cunoscute sub numele de sulurile din Herculaneum.
O descoperire extraordinară a oferit o privire detaliată asupra vieții cotidiene din Egiptul Antic. Într-un mormânt vechi de peste 4.300 de ani, arheologii au găsit o serie de picturi colorate care ilustrează viața din acea epocă. Mormântul, cunoscut sub numele de mastaba, este situat în necropola piramidelor din Dahshur, un sit excavat de Institutul Arheologic German din Cairo încă din 1976. Inscripțiile de pe o ușă falsă din calcar indică faptul că mormântul a aparținut unui administrator numit Seneb-nebef și soției sale, Idut, iar datarea sugerează că acesta provine din jurul anului 2.300 î.Hr.
Picturile descoperite în mormântul lui Seneb-nebef descriu oameni și animale, fiind caracterizate de Stephan Seidlmayer, liderul expediției, drept având „forme elegante și o execuție perfectă.” El a explicat pentru CNN că „imaginile oferă dovezi valabile despre mediul artistic al regiunii capitalei în perioada Vechiului Regat dezvoltat.” Această descoperire îmbogățește cunoștințele despre cultura artistică și viața cotidiană din Egiptul antic, oferind o fereastră rară către o civilizație fascinantă.