Piesele sale se joacă și astăzi în teatrele românești. Cum i-a influențat destinul Victor Ion Popa lui Radu Beligan VIDEO
Victor Ion Popa, figura marcantă a teatrului și literaturii românești interbelice, a contribuit negreșit la dezvoltarea teatrului românesc prin operele sale dramatice, regizorale și activitatea pedagogică.
Vezi și: 10 scriitori români care au murit în sărăcie
Victor Ion Popa, de la începuturi
Născut la Bârlad în 29 iulie 1895, Victor Ion Popa a fost primul dintre cei trei copii ai învățătorului Ion Popa și ai Aspasiei Pavelescu.
Pasiunea pentru teatru a luat naștere la vârsta de unsprezece ani, după ce a asistat la spectacolul piesei Manevrele de toamnă la Galați. Această experiență a marcat începutul unei căi dedicate artei dramatice.
În tinerețe, a frecventat un liceu cu internat din Iași, scriind prima piesă de teatru în 1907 și punând-o în scenă cu colegii săi.
La liceul național din Iași, a devenit pasionat de matematică și desen, dar și-a exprimat creativitatea și prin scrieri, caricaturi, traduceri și muzică.
În 1911, a fost martor la zborul lui Aurel Vlaicu, eveniment ce a inspirat una dintre cele mai cunoscute opere ale sale, romanul Sfârlează cu fofează.
Între 1917 și 1919, a fost sublocotenent în Regimentul 12 Infanterie, luptând în linia întâi a frontului și fiind grav rănit la Oituz. Chiar și în fața suferinței, a găsit resurse pentru a-și continua activitatea artistică.
În timpul convalescenței, la Iași, s-a întors pentru scurt timp la Teatrul Național unde a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, actrița Getta Kernbach. Ulterior, a fost mobilizat din nou și trimis la Cluj.
După război, Victor Ion Popa s-a întors în Bârlad pentru o perioadă, urmând să fie angajat la București ca desenator și redactor la Revista copiilor și a tinerimei.
În 1921, s-a căsătorit cu actrița Getta Kernbach, având împreună un singur fiu, Sorin, născut în același an. Un an mai târziu, a primit Marele Premiu Caragiale și a devenit ajutor de scenograf la Teatrul Național din București și secretar al Societății Autorilor Dramatici Români.
Între 1927 și 1929, a deținut poziția de director la Teatrul Național din Cernăuți, perioadă în care a călătorit extensiv prin Europa, vizitând Parisul, Londra, Berlinul și Viena, intrând în contact cu viața artistică din aceste mari capitale europene.
După plecarea de la Cernăuți, s-a alăturat Teatrului Maria Ventura din București. În această etapă a creat piesele Prietena mea, moartea și Take, Ianke și Cadâr, aceasta din urmă fiind pusă în scenă pentru prima dată în 1932.
Radu Beligan i-a fost ucenic
Radu Beligan a fost ucenicul lui Victor Ion Popa, iar regretatul actor povestea adesea despre influența pe care profesorul său a avut-o asupra sa în perioada în care a lucrat alături de el.
Popa nu a fost doar un mentor în arta teatrală, ci și o sursă de inspirație pentru tânărul Beligan, marcându-i parcursul în lumea teatrului.
Victor Ion Popa, marele dramaturg și om de teatru român, și-a încheiat viața la vârsta de doar 51 de ani, lăsând în urmă o contribuție remarcabilă la evoluția teatrului românesc. A fost un om polivalent, cu o carieră bogată în domenii precum dramaturgia, regia scenică, și pedagogia teatrală.
De-a lungul timpului, Victor Ion Popa a scris peste 30 de cărți pentru copii, povești, basme, fabule și ghicitori, lăsând o amprentă puternică în literatura destinată tinerilor cititori.