Primul balon cu aer cald din București. Ce era Bășica lui Caragea și cum l-a făcut pe domnitor să piardă un pariu [VIDEO]
Istoria fascinantă a primului balon din București, cunoscut sub numele de Bășica lui Caragea, s-a desfășurat într-un cadru ce amintește de o epocă plină de curiozitate și inovație, evident interesantă pentru toți cei care au trăit-o.
Primul balon cu aer cald, din Capitală
În anul 1818, pe vremea domniei lui Vodă Caragea, un grup de nemți a adus în capitala românească un balon care urma să demonstreze ceva aparent imposibil: capacitatea obiectului de a se ridica singur spre cer. Acești oameni susțineau că bășica pe care o dețineau se va înălța datorită unui gaz mai ușor decât aerul.
Cu o doză de scepticism, dar și cu multă curiozitate la purtător, Vodă Caragea a acceptat propunerea nemților, dar a pus și un pariu: 10.000 de taleri dacă balonul nu se va ridica și 20.000 de taleri dacă acesta va zbura.
Așa s-a ajuns la o demonstrație în toată regula, în ziua de 9 iunie 1818, când întreaga societate, inclusiv familia domnitorului, a asistat la spectacol.
Surprinzător pentru mulți, balonul s-a ridicat, urcând de la vechea Curte Domnească sau din Dealul Spirii, tot mai sus pe cer, spre entuziasmul celor prezenți la eveniment.
Chiar și Vodă Caragea, deși pierduse pariu, a fost fermecat de reușita experimentului și a oferit 10.000 de taleri ca premiu câștigătorilor, organizând un ospăț grandios în cinstea lor.
Cum a pierdut Vodă Caragea pariul cu nemții
Practic, bășica lui Caragea a fost primul balon lansat în București și s-a dovedit a fi un succes, folosind aer cald pentru ridicare.
Această încercare se încadra în contextul mai larg al încercărilor umane de a cuceri cerul, pornind de la experimentul cu primul balon al fraților Montgolfier, în 1783, până la dezvoltarea dirijabilelor și a posibilităților de a controla zborul.
Dirijabilele, precum cele construite de germani în timpul Primului Război Mondial, au fost un pas către direcționarea baloanelor și dezvoltarea unei tehnologii care a condus la aparitia zborului controlat și sporirea vitezei mașinilor zburătoare.
Totuși, aceste mijloace de transport nu au fost lipsite de riscuri, având în vedere incidentele tragice precum exploziile zepelinelor R-101 și Hindenburg, în anii ’30, care au cauzat pierderi umane semnificative.