Fără el, Muzeul Antipa nu ar fi existat. Povestea filantropului român Ilarie Mitrea VIDEO
Născut în Răşinari, pe 6 mai 1842, Ilarie (inițial Hilarius) Mitrea, fiul lui Bucur și al Stancăi Mitrea, și-a petrecut copilăria păzind oile și străbătând plaiurile din Munții Cibinului.
În timpul școlii primare din sat, s-a îndrăgostit de geografie, care i-a aprins imaginația și dorința de a călători. Apoi, s-a înscris la gimnaziul romano-catolic din Sibiu, iar după absolvire, a urmat cursurile Institutului Medico-Chirurgical din Cluj.
În ultimul său an, i s-a permis să frecventeze și Facultatea de Medicină din Würtzburg unde, în 1864, a susținut teza de doctorat.
Ilarie Mitrea a vrut să fie medic în comuna sa natală, dar nu a primit postul
După absolvirea studiilor universitare, Ilarie Mitrea a candidat pentru postul de medic în comuna sa natală, Rășinari, dar acesta a fost ocupat de medicul Nicolae Stoia, spre marea sa dezamăgire.
Dezamăgit de acest insucces, a plecat la Viena, unde a continuat să se specializeze timp de un an, obținând apoi permisiunea autorităților de a călători timp de doi ani prin diferite țări din Europa.
În primă fază, s-a angajat ca medic la bordul vasului transoceanic Peter Godefroy și a efectuat o călătorie în Australia, debarcând în portul Brisbane, la data de 14 august 1865.
După aproximativ un an, s-a întors la Viena și s-a înrolat în corpul de voluntari care urmau să însoțească armata imperială austriacă în Mexic.
În 1866, a plecat într-o călătorie peste ocean din portul Triest și, ajuns în Mexic, unde și-a pus cunoștințele și abilitățile în slujba soldaților, dar și a partizanilor mexicani care obținuseră recent independența, lucrând zi și noapte în ambele tabere. A câștigat respectul și stima tuturor, în acest fel.
În acea perioadă, a acumulat o impresionantă colecție de arme, ceramica și țesături. În anul 1867, s-a întors din nou la Viena.
Doi ani mai târziu, s-a alăturat armatei olandeze și a fost desemnat să servească în Indo-Malaezia (colonii olandeze), unde a dedicat aproape un sfert de secol, concentrându-se în special asupra binefacerilor aduse populației locale.
Vezi și: Care e averea lui Bill Gates în 2022: suma fabuloasă a celui mai bogat om din lume
Filantrop, în adevăratul sens al cuvântului
Pe lângă practicarea medicinei, pe care o oferea adesea în mod gratuit, a efectuat numeroase excursii de studiu, manifestând un interes profund pentru natura sălbatică, flora exotică din Sumatra, fauna bogată, precum și pentru modul de viață al indigenilor.
Doctorul a adunat și aici plante rare, piei de animale, artefacte etnografice și a făcut o serie impresionantă de fotografii.
În anul 1878, au ajuns la București primele obiecte colectate de Mitrea în arhipelagul indo-malaiezian. Acestea au fost expediate la Ministerul Cultelor, care le-a alocat Muzeului de Istorie Naturală.
În 1881, în timpul unui concediu de doi ani petrecut în Europa, doctorul a adus și alte descoperiri științifice, inițial studiate la Naturhistorische Museum din Viena.
Apoi, în 1882, acestea au fost oficial donate Muzeului din București. Gestul său a fost consemnat de presa vremii, iar ulterior medicul a fost decorat cu Ordinul Coroana României.
După întoarcerea în Indiile Olandeze, în 1884, Ilarie Mitrea a continuat să lucreze timp de încă 10 ani până la pensionare.
A lucrat în diverse regiuni precum Sumatra, Java, Sulawesi (Celebes), insulele Moluce și Noua Guinee (Irian Jaya), adunând, în continuare, o varietate impresionantă de specii, inclusiv pești, amfibieni, reptile, păsări și mamifere, alături de artefacte etnografice.
În 1894, după o absență de 25 de ani departe de Europa, doctorul s-a retras din activitate și s-a stabilit în Viena. Un an mai târziu, a făcut o altă donație importantă către muzeul din București, care era acum condus de tânărul și entuziastul doctor Grigore Antipa.
Prin gestul său generos, România a ajuns să dețină, la sfârșitul secolului trecut, o colecție de faună exotică fără precedent.
Ilarie Mitrea și-a petrecut ultimii ani ai vieții retras, în singurătate, în capitala Imperiului Austro-Ungar, unde a trecut la cele veșnice la data de 31 ianuarie 1904.