Rămasă orfană de mică, românca alege să-și iubească țara ca pe propria mamă. Povestea boieroaicei Arethia Tătărăscu [VIDEO]

Arethia Tătărescu s-a născut pe data de 16 septembrie 1889, în București, fiind fiica lui Gheorghe Piteșteanu, un descendent al unei vechi familii de boieri din Argeș.

Părinții Arethiei au decedat, din păcate, mult prea devreme, lăsând în urmă trei orfani. Copiii au fost preluați de bunica lor paternă și au plecat împreună cu ea în Belgia, în cele din urmă.

În Belgia, Arethia a urmat școala primară, studiile secundare, și apoi a continuat cu studiile superioare la Conservatorul Regal din Bruxelles.

Arethia Tătărăscu – imagine de arhivă

Ascensiunea doamnei Arethia Tătărăscu

În anul 1913, Arethia s-a întors în țară. Ea a devenit profesoară de pian la Liceul de Muzică din București și s-a implicat activ în înființarea asociației cercetașilor români.

Cum și când se plătesc zilele neefectuate de concediu de odihnă. Ce spune legea

Ce se face de Sfântul Andrei 2024 pentru noroc, spor și sănătate. Ce este bine să pui sub pernă în afară de busuioc

În vara anului 1916, în timpul unei vacanțe petrecute la Tismana, a avut ocazia să-l cunoască pe Gheorghe Tătărescu, un tânăr avocat care se întorsese recent de la Paris. Cei doi tineri s-au căsătorit la Craiova, cu foarte puțin timp înainte ca el să plece să lupte pe front, în Primul Război Mondial.

La finalul Primului Război Mondial, în 1919, Arethia și Gheorghe Tătărescu au făcut o călătorie în India, apoi s-au stabilit în București.

Cuplul a fost binecuvântat cu doi copii, o fiică numită Sanda, care avea să se căsătorească mai târziu cu avocatul Ulise Negropontes, descendentul unui important latifundiar, industriaș și comerciant de origine greacă, însă și un băiat numit Tudor, care avea să moară la Paris în anul 1955, într-un azil pentru persoane cu probleme psihice.

În anul 1919, Arethia și Gheorghe Tătărescu au achiziționat moșia Poiana din Rovinari, județul Gorj.

În 1924, au început lucrările de renovare a conacului care suferise grave deteriorări în timpul Primului Război Mondial. Tot în acea perioadă, familia s-a implicat și în restaurarea bisericii Sfântul Gheorghe din Poiana.

Arethia Tătărescu era profund fascinată de arta populară, portul tradițional, folclorul și obiceiurile locuitorilor din zona respectivă, astfel că, datorită acestei pasiuni, s-a implicat în activitățile mai multor organizații locale.

Ea a devenit președinta Ligii Femeilor Române din Gorj, a filialei Gorj a Societății Naționale Crucea Roșie și a Societății Femeilor Ortodoxe din Gorj.

Datorită voinței sale, a fost înființată o școală de gospodărie la Rovinari, unde tinerele învățau să creeze diverse articole de artizanat, în special costume tradiționale și covoare.

Multe dintre aceste produse au ajuns să fie expuse la Expoziția Universală de la Paris din 1937 și la Expoziția Internațională de la New York din 1939, contribuind astfel la promovarea artei populare românești pe plan internațional.

Liga Femeilor Române din Gorj, sub conducerea dedicată a Arethiei, a sprijinit financiar consolidarea casei în care s-a născut Ecaterina Teodoroiu.

Această locuință, construită în anul 1884 de către părinții eroinței de la Jiu, a fost declarată ulterior casă memorială datorită eforturilor doamnei.

Arethia Tătărăscu – imagine de arhivă

Mausoleul construit în onoarea Ecaterinei Teodoroiu, la Târgu Jiu, nu ar fi existat fără ea

În 1936, doamna Tătărescu a susținut construirea mausoleului Ecaterinei Teodoroiu din Târgu Jiu, o creație a sculptoriței Milița Pătrașcu.

În aceeași perioadă, Liga Națională a Femeilor Române din Gorj a edificat casa memorială Tudor Vladimirescu, o replică fidelă a casei în care a locuit celebrul revoluționar. Proiectul a fost realizat sub îndrumarea arhitectului Iulius Doppelreiter.

În 1937, Liga a luat decizia de a oferi orașului Târgu Jiu o coloană și un portal sculptate din piatră. Această intenție a fost comunicată oficial primarului orașului printr-o scrisoare înregistrată cu numărul 6330, datată 20 octombrie 1937.

La solicitarea Arethiei Tătărescu, Constantin Brâncuși a acceptat să realizeze aceste opere, dar a refuzat să primească plată pentru munca sa. Ansamblul sculptural a fost inaugurat solemn pe data de 7 noiembrie 1937 și include celebrele lucrări Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana fără sfârșit.

În plus, Arethia Tătărescu a organizat periodic căsătorii colective pentru tinerii din zonă și a fost nașa multor familii, oferind daruri generoase, iar cei mai nevoiași au primit inclusiv terenuri pe care să-și construiască locuințe.

În perioada regimului Antonescu, familia s-a retras la moșia de la Poieni, iar activitatea socială a Arethiei a rămas în umbră.

Gheorghe Tătărescu, fost prim-ministru, a revenit temporar în prim-planul politicii după război, când a ocupat funcția de ministru de externe în Guvernul Groza și a condus delegația României la Conferința de Pace de la Paris.

Cu toate acestea, a fost ulterior înlăturat din toate funcțiile în noiembrie 1947, iar toate bunurile familiei au fost naționalizate.