Pustnicul teatrului și filmului românesc moare răpus de o boală neiertătoare: povestea actorului de o expresivitate fascinantă, Constantin Rauțchi

Constantin Rauțchi a fost unul dintre actori iubiți de români, înainte de 1989, însă el s-a stins mult prea devreme, lăsând, totuși, în urma lui, o importantă moștenire cultural-artistică.

Constantin Rauțchi poveste de viata drama

Constantin Rauțchi, actorul înzestrat cu o expresivitate ieșită din sferele obișnuitului

Constantin Rauțchi s-a născut în data de 22 mai 1934, în Basarabia și, ulterior, a absolvit Institutul de Teatru și Film din Capitala României.

Despre copilăria sa, actorul avea să povestească următoarele: „Am avut o copilărie nici prea-prea, nici foarte-foarte, până în anul 1940, când tata, în urma unor maşinaţiuni, ne-a părăsit, evident, nu de voie. Am venit la Bucureşti. Mama, cu vigoarea recunoscută a femeilor, ţinea loc de mamă, dar mai ales de tată.

Uite-aşa, târâş grăpiş, am terminat o şcoală tehnică de matriţeri, care funcţiona pe lângă Uzinele Electronica, în anii aceia, eram deci în 1952, după terminarea școlii, ca să fiu angajat ca lucrător la un mic atelier de pe lângă Piața Obor, numit Acta. Maistrul mi-a dat o lucrare de probă. Lângă Podul Izvor, am întâlnit un prieten, Igor Haucă, oare unde-o fi? care mi-a zis: vino, mă, la Institutul de teatru, poate te fac actor”.

Trei secrete ale măicuțelor de la Prislop pentru clătite pufoase și mult mai gustoase. Ce ingrediente speciale pun în aluat

Cuptorul tău arde? Cum scapi de această problemă, fără să fii nevoit să cumperi unul nou

Imediat după finalizarea studiilor, a for repartizat la Teatrul National din Craiova, debutând în cinematografie în anul 1958, în rolul studentului Nae în filmul „Alo? Ați greșit numărul”, regizat de Andrei Călărașu și Mircea Mureșan, în care a jucat, de asemenea, și alt actor iubit de români, Iurie Darie. În același film au performat, alături de cei doi, Ion Lucian și Ștefan Tapalagă.

Mai apoi, Constantin Rauțchi a avut oportunitatea de a juca în „Celebrul 702”, „Titanic-Vals”, „Răscoala”, „Ciprian Porumbescu”, „Aventurile lui Babușcă”, „Dincolo de nisipuri”, „Serenadă pentru etajul XII”, „Dincolo de orizont”, „Drumuri în cumpănă”, „Capcana mercenarilor”, „Cucerirea Angliei”, dar și în „Căutătorii de aur”, cel care a fost, prin definiție, ultimul film în care a jucat marele actor.

A fost un actor de a debordat de expresivitate, iar viața sa personală nu a fost lipsită de evenimente mai mult sau mai puțin neplăcute.

Spre exemplu, în anul 1956, era arestat, împreună cu Dinu Cernescu și Amza Pellea, pe motive politice. Cei trei erau, totuși, eliberați la scurt timp – probabil din lipsă concretă de probe.

Constantin Rauțchi poveste de viata drama (Foto: Studiourile Buftea)

Singuraticul filmului românesc și boala care l-a chinuit

Constantin Rauțchi a vorbit, într-un interviu pe care l-a acordat cu puțin timp înainte să moară înainte de vreme, despre boala grea de care suferea, însă și despre prietenia sa cu Gheorghe Dinică, Gheorghe Cozorici și Mircea Cojan.

„Sunt bolnav. N-am putere să vorbesc nici despre prezent, nici despre trecut. Steaua mea, dacă a existat cumva, luceşte palid, aşa că prefer să-mi petrec singur durerea, alături de puţini prieteni. Poate că ar fi bine să ne vedem fiecare de drumul nostru, mulţumindu-vă că ne-am cunoscut şi că n-aţi uitat că pe scenele bucureştene mai apare din când în când unul căruia îi zice Rauţchi”, a declarat acesta, la un moment dat.

„Sunt un însingurat. Cu toate câ iubesc oamenii, fiind chiar capabil de sacrificiu. Prietenii mei se numesc Gheorghe Dinică, Gheorghe Cozorici, Mircea Cojan. Sunt destui. Prieteni mulţi, decepţii multe”, așa își explica artistul singurătatea.

„Sunt mulţumit de rolurile făcute în teatru, dar mai ales de cele de la Televiziune. Aşa că nu-mi doresc nimic. Mi-ar făcea plăcere şi cred că ar fi un lucru bun dacă s-ar reprograma unele dintre ele. Există în arhivele televiziunii “Oameni sărmani”, făcută împreună cu Poldi Bălănuţă, şi “Unchiul Vania”â, unde joc alături de Silvia Popovici şi prietenul meu, Cozorici. Televiziunea reia vechituri de 30—40 de ani, dar filmele de-acum zece ani, mai moderne şi mai aproape de gustul nostru, le uită. Păcat”, concludea Constantin Rauțchi.

Constantin Rauțchi a decedat în data de 17 noiembrie 1984, mult prea devreme.

Sursele declarațiilor emise de artisti: Flacăra (1983) și Teatrul (1984)/