Așa cum se întâmplă adesea în filme (și se aplică inclusiv la cele românești), actorii primesc toate laudele pentru rolurile interpretate. Puțini sunt cei care știu că munca asiduă a cascadorilor este, poate, la fel de importantă, iar în lipsa lor, peliculele nu ar mai arăta atât de spectaculos.
Este și cazul cascadorului Vasile Popa, zis și Țeavă, cel care a făcut ani de-a rândul parte din echipa de oameni de bază condusă de prolificul regizor român, Sergiu Nicolaescu.
Vasile Popa (cunoscut în lumea artistică drept Țeavă) s-a născut în data de 23 martie 1947, în Capitală, și a fost, la bază, sportiv, fiind campion la box.
„La început, m-am băgat la rugby, dar n-am rezistat decât o săptămână. Asta după ce, la un antrenament, m-a lovit unul și am ripostat. I-am dat un pumn în barbă de l-am lăsat KO”, declara, la un moment dat, Vasile Popa, pentru Libertatea.
La sfârșitul anilor 1960, Țeavă este recrutat în trupa de cascadori înființată de Sergiu Nicolaescu, colaborând, în paralel, de-a lungul caierei sale, și cu alți regizori români de calibru, printre care Geo Saizescu, Doru Năstase, Mircea Veroiu, Savel Stiopu, Geo Saizescu, Nicolae Mărgineanu, Mircea Daneliuc, Dan Pița sau Elisabeta Bostan.
„Asta a fost destinul meu, să fiu erou negativ. Nu puteam să joc în Făt Frumos, că nu mă ajuta fața. D-aia am jucat aproape numai în roluri negative!”, spunea, de asemenea, Țeavă.
Printre cele mai importante filme în care a apărut remarcăm: Mihai Viteazul, Osânda, Balanța, Nemuritorii, Un comisar acuză, Dreptatea, Martor dispărut, Racolarea sau Trandafirul galben.
Mai mult, a jucat alături de nume sonore ale cinematografiei românești precum : Amza Pellea, Gheorghe Dinică, Horațiu Mălăele, Florin Piersic, Jean Constantin, Ion Besoiu, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu, Vladimir Găitan – și mulți alții.
Poate la fel de important este că, în data de 4 martie 1977, Țeavă alegea să dea o mână de ajutor, împreună cu alți cascadori, pentru a-i salva pe cei rămași blocați sub dărâmăturile blocurilor, în urma cumplitului cutremur care a avut loc în acea zi.
„Săracul Tudorică, a pierit ca un erou. A fost rugat de un bătrân să-l ajute să-i aducă o cutie cu valori pe care o pusese pe lustra din garoniera sa de la etajul șapte. Tudor s-a urcat până acolo, a trecut prin două camere și a ajuns la lustră. Se vedea totul, pentru că fațada blocului căzuse. A luat cutia, dar la întoarcere, după ce a trecut un picior pe lângă grindă, a alunecat și a căzut. A pierit pe loc!”, a relatat, pe timpul vieții sale, Țeavă, despre moartea colegului său cascador.
Despre aventurile sale din filme, cascadorul ar fi putut să povestească zile întregi, de vreme ce aceasta este o viață departe de a putea fi numită monotonă.
„Trebuia să se lovească frontal două mașini pe o rampă. Înaintea filmării, plouase. Mașina mea, fiind veche și grea, s-a urnit mai greu, a și derapat cauciucul și am ajuns târziu la locul de impact. Mașina care venea din față ne-a tăiat autoturismul de la nivelul volanului. Eu m-am ghemuit sub șasiu, iar colegul meu a fost lovit la cap. A fost vina lui Sergiu Nicolaescu, pentru că el a dat startul, deși i-am zis să mă lase pe mine. Când a venit Sergiu la spital să ne vadă, l-am înjurat! Scena i-a plăcut însă așa de mult încât a apărut în film!”, a povestiti Vasile Popa, despre întâmplarea care era să-l omoare.
De asemenea, sportivul a dat de înțeles că aceea nu a fost singura ocazie în care Sergiu Nicolaescu i-a dat bătăi de cap. „Aproape doi ani am filmat pentru «Mihai Viteazul». Mocirlă, mizerie… Era satanic Sergiu. Băga nişte explozii cu trotil de nici nu mai trebuia să te prefaci, te arunca direct suflul lor. Luptele le-a făcut Szoby Cseh, dar cascadele grele le făceam împreună. Îi era frică să le facă împreună cu altul. Cădeam de pe cai în armuri, aveam în program câte 20-30 de căzături pe zi. Iar armurile erau din tablă, bătrâne. Nu cum sunt alea americane, din cauciuc. Eram doar câţiva cascadori care făceam toate astea. Şi-i ţineam pe toţi în spate. Mulţi dintre cei pe care-i luase Sergiu la «Dacii» arătau bine ca moace, erau foşti rugbyşti, dar atât”, şi-a reamintit, de asemenea, Țeavă.
Vasile Popa a murit în data de 7 martie 2021, în București, lăsând în urmă o viață ca un film.