Motivul pentru care membrii Familiei Regale a Marii Britanii sunt înmormântați în sicrie de plumb: de unde a început totul

După cum știi deja, anul 2022 a fost unul trist pentru Marea Britanie: Regina Elisabeta a II-a a murit la vârsta de 96 de ani.

În timpul aranjamentelor funerare, au existat o serie de tradiții ciudate, despre originea cărora publicul nu a știut.

Unul dintre aceste amănunte a ieșit în evidență, totuși: sicriul Reginei Elisabeta a II-a cântărea destul de mult; iar asta în condițiile în care suverana era o persoană destul de mică de înălțime, dar și ușoară.

Greutatea sicriului este explicată prin prezența plumbului, în compoziția sa.

Ce se întâmplă dacă arzi foi de dafin în casă. Proprietăți mai puțin cunoscute

Șoferii agresivi în trafic vor putea fi reclamați direct la MAI printr-o aplicație ce va fi lansată duminică, 27 octombrie

Asemenea Prințesei Diana și prințului Philip, care au murit înaintea ei, și sicriul Reginei a fost căptușit cu plumb.

Practica de a înmormânta membrii regali în sicrie căptușite cu plumb este veche de sute de ani și nu are nimic de-a face cu vreun fenomen paranormal. Cu alte cuvinte, nu încearcă nimeni să prevină reîntoarcerea din morți a celor decedați.

Timp de secole întregi, regii, reginele, prinții și prințesele au fost plasați în sicrie de plumb, pentru a le fi păstrate mai bine trupurile.

William Cuceritorul, regele de la care a pornit totul

Tradiția datează dintr-o perioadă în care metodele moderne de conservare nu existau.

Descompunerea este, evident, un fenomen care afectează absolut orice decedat, fie el om de rând sau rege. Prima dată când s-a luat în calcul acest aspect a fost la moartea primului regelui Angliei, William Cuceritorul.

El a fost rănit într-o luptă, fiindu-i străpunse intestinele. După ce a murit, trupul său a rămas în descompunere pe o lespede de piatră, timp de multă vreme.

În cele din urmă, un cavaler s-a oferit voluntar și a transportat cadavrul pe o distanță de 112 kilometri, până la Caen pentru a fi îngropat, în timp ce trupul continua să se descompună.

La sosire, un incendiu din oraș a încălzit suplimentar cadavrul și l-a descompus și mai mult. Până în ziua înmormântării, era prea umflat pentru a încăpea în sarcofag, iar groparilor le-a luat mult timp până au reușit să isprăvească înmormântarea.

Cât timp se chinuiau să-l îndese în sicriu, intestinele umflate ale lui William au explodat peste toți cei care se aflau în apropiere, explozia eliberând un miros greu de suportat, potrivit călugărului și cronicarului benedictin Orderic Vitalis.

Sicriele căptușite cu plumb încetinesc descompunerea corpului, ținând umezeala departe de acesta. Plumbul nu se deteriorează și astfel rămâne etanș, prevenind descompunerea, dar și degajarea oricăror mirosuri imposibile.