Nicu Constantin a murit tragi-comic: viața și cariera unuia dintre cei mai apreciați actori români de comedie

Nicu Constantin a fost unul dintre cei mai apreciați actori de comedie români. S-a năsut la 31 iulie 1938, în Eforie, și de mic practica tot soiul de meserii: ajutor la bostănărie, vânzător de răcoritoare pe plajă, vânzător de ziare, sacagiu, bagajist la gară, etc.

Era un om darnic și generos cu toți cei din jurul său, iar banii pe care îi câștiga îi dădea familiilor nevoiașe. Mai mult, Nicu Constantin a fost nevoit să renunțe la studii și să muncească, pentru a-și ajuta familia cu bani.

Încă de când era copil, și-a descoperit pasiunea pentru artă. La vârsta de 12 ani, mergea la piese de teatru, recita poezii, ca mai târziu, în 1960, să fie angajat la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”. În 1954 vine la Bucureşti, unde o cunoștință a familiei îi promisese un loc la circ, după ce sperase în angajarea la Ansamblul de Estradă al Armatei. Acolo însă, nu i-a fost permisă angajarea, fiind minor, drept urmare se angajează la Întreprinderea „Electromontaj”, pe post de electrician.

În București l-a întâlnit pe fostul lui profesor de la Marină, Andrei Müller, alături de care va închega o brigadă artistică în întreprindere, numită „Scurtcircuit”. În 1959, debuta în televiziune, împreună cu Margareta Pâslaru și Marina Voica, iar, precum spuneam, în 1960 era angajat al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”.

Cine are dreptul la pensia de urmaș. Legea a fost schimbată, ce persoane mai pot primi banii și în ce condiții

Alertă ANM: Cod galben de furtuni și vijelii. Ce județe sunt vizate VIDEO

Astfel, între 1960 și 2000, a activat și a susținut peste nouă mii de reprezentații pe scena acestui teatru. Mai mult, în perioada 1979-1982, Constantin a fost și actor al Teatrului de Operetă „Ion Dacian”.

Nicu Constantin în filmul „Cercul magic”, regia David Reu, 1975

În anul 1966, Nicu Constantin a debutat în film, în „Împuşcături pe portativ”, el fiind distribuit apoi în producţii pentru micul sau marele ecran precum „Vin cicliştii” (1968), regia Aurel Miheles, alături de Anna Széles, Mircea Albulescu şi Ștefan Tapalagă, în „Sorcovitorul…voluntar” (1973), regia Dan Mihăescu, alături de Carmen Stănescu şi Dem Rădulescu, în „Lupuşor şi mieluţu” (1975), regia Ovidiu Dumitru, iar lista poate continua.

În palmaresul actorului Nicu Constantin se află peste 30 de filme de scurt și lungmetraj, 600 de emisiuni de radio și peste 300 de televiziune. În 2005, în cadrul Galei UNITER, a primit premiul special pentru teatru de revistă, iar un an mai târziu, premiul UNITER pentru întreaga activitate.

Sunt un om obişnuit (din când în când)…
dar puţin cam aiurit (din când în când).
Sunt un pic sentimental (din când în când)…
dar mai săr şi peste cal (din când în când), catren de Nicu Constantin

În materie de premii și distincții, cea mai importantă distincție ar fi cea de pe 7 februarie 2004, când Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Nicu Constantin Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.

Nicu Constantin, fotografie din arhivă

Nicu Constantin se ținea de șotii și pe patul de moarte

În mai 2009, Nicu Constantin a fost internat la Spitalul Militar. Respira greu şi este mai tot timpul conectat la aparate. După câteva săptămâni de la internarea sa, medicii sperau că s-a depăşit momentul critic. Dar situația s-a agravat.

„După patru luni de stat în spital, pe 15 septembrie 2009, pe la ora 16.45, al doilea stop cardiorespirator survenit în acea zi îi opreşte definitiv bătaia firavă a inimii”, conform surselor.

Nicu Constantin alături de Tamara Buciuceanu-Botez, fotografie din arhivă

Însă înainte cu doar două ore ca artistul să plece pe ultimul drum, după primul infarct avut la oara 14, actorul s-a trezit, a respirat liber şi, în glumă, s-a adresat celor din jur: „Credeaţi că am murit?”. Apoi, din păcate, s-a stins.

Nicu Constantin rămâne în memoria colectivă ca unul dintre cei mai de seamă actori de comedie ai României, care s-a ținut de șotii și a avut un umor fin până în ultima clipă.