Misterul navei Mary Celeste: a fost găsită în derivă, fără echipaj la bord

Nava britanică Dei Gratia se afla la aproximativ la câteva sute de kilometri est de Azore, în data de 5 decembrie 1872, în momentul în care membrii echipajului au văzut o navă aflată în derivă, în imediata apropiere.

Căpitanul David Morehouse a fost surprins să afle că nava în derivă era chiar Mary Celeste, care plecase din New York cu opt zile înaintea navei sale și ar fi trebuit să fi fost deja ajunsă la Genova, Italia.

Morehouse a trimis câțiva oameni pe navă, pentru a verifica situația. A constatat cu uimire că la bordul navei nu se afla niciun membru al echipajului (viu sau decedat), iar hărțile dispăruseră în totalitate și ele.

Singura barcă de salvare a navei era de negăsit, iar una dintre cele două pompe ale navei fusese dezasamblată, însă încărcătura era, în mare parte, intactă. De asemenea, proviziile de hrană ale marinarilor existau încă, la rândul lor, la bordul navei.

Zodiile care plătesc datorii karmice în 2025. Lecții și provocări pentru acești nativi

De ce numele multor țări din Asia se termină cu „stan” și ce simbolizează aceast sufix

Mary Celeste, unul dintre cele mai mari mistere din istoria nautică

Așa s-a născut unul dintre cele mai mari mistere din istoria nautică. Toată lumea a început să se întrebe s-a întâmplat cu cei zece oameni care se aflau la bordul Mary Celeste.

De-a lungul deceniilor care au trecut de atunci, lipsa unor informații concrete nu a făcut altceva decât să stimuleze speculații cu privire la ceea ce s-ar fi putut întâmpla pe navă.

Teoriile au variat și au inclus ideea de revoltă a echipajului, sosirea piraților, moștri marini și fenomene paranormale.

Nuvela din 1884 a lui Arthur Conan Doyle, bazată pe acest caz, a vehiculat varianta capturării echipajului de către un sclav care voia să se răzbune. Opera a fost ecranizată în anul 1935, cu Bela Lugosi în rolul principal.

Tehnologia modernă ar putea face lumină

O nouă investigație, bazată pe tehnologia maritimă modernă și documente recent descoperite, vine cu alte teorii, un pic mai credibile.

„Îmi place ideea de mister, dar ar trebui să revizuim întotdeauna aceste lucruri folosind cunoștințele care au ieșit la iveală de atunci”, a declarat Anne MacGregor, producător al The True Story of the Mary Celeste, potrivit Smithsonian Magazine.

Nava și-a început călătoria fatidică în data de 7 noiembrie 1872, iar la cârma acesteia se afla căpitanul Benjamin Spooner Briggs. El își adusese la bord inclusiv familia.

Nava de 282 de tone s-a luptat cu vremea rea timp de două săptămâni pentru a ajunge în Azore.

După ce au descoperit Mary Celeste, membrii echipajului Dei Gratia au dus nava în Gibraltar, unde un tribunal al vice-amiralității britanice a convocat o ședință, care s-a limitat la a stabili dacă salvatorii, în acest caz, membrii echipajului Dei Gratia, au dreptul la plată, din partea asigurătorilor navei.

După un proces destul de lung, salvatorii și-au primit răsplata, însă doar o șesime din cei 46.000 de dolari pentru care nava și încărcătura acesteia fuseseră asigurate, ceea ce sugerează că autoritățile nu erau pe deplin convinse de nevinovăția echipajului navei Dei Gratia.

Povestea din spatele Mary Celeste ar fi putut să fie uitată dacă Conan Doyle nu ar fi publicat „Declarația lui J. Habakuk Jephson”, în 1884, în revista Cornhill. Acest lucru a declanșat zeci de teorii ale conspirației.

Inclusiv procurorul general, Solly-Flood, a revizuit cazul în repetate rânduri. Totuși, misterul a rămas nerezolvat.

În consecință, Anne MacGregor a început o altă investigație în 2002. „S-au scris atâtea prostii despre această legendă”, a spus ea. „M-am simțit obligată să aflu adevărul”.

Cele patru documentare de investigație ale lui MacGregor, inclusiv The Hindenburg Disaster: Probable Cause (2001), au aplicat tehnici criminalistice moderne pe fapte istorice. „Există limitări evidente pentru cazurile istorice”, spune ea. „Dar folosind cea mai recentă tehnologie, poți ajunge la o concluzie diferită”.

Documentarista a exclus anumite scenarii pentru a se apropia e adevăr

Pentru a realiza documentarul despre Mary Celeste, MacGregor a început prin a întreba ce nu s-a întâmplat. Speculațiile cu privire la monștrii marini erau ușor de respins, iar starea navei părea să excludă varianta cu pirații, de vreme ce încărcătura se afla încă la bord.

O teorie populară din secolul al XIX-lea susținea că membrii echipajului ar fi consumat alcool la bord și s-ar fi revoltat. După ce a intervievat descendenții membrilor echipajului, MacGregor a considerat acest scenariu improbabil.

O altă teorie presupunea că vaporii de alcool s-ar extins de la căldură și ar fi făcut ca trapa principală să explodeze, făcându-i pe cei de la bord să se teamă de o explozie iminentă.

MacGregor a subliniat că salvatorii au găsit trapa principală încuiată și nu s-a raportat niciun miros suspect.

Adevărat, spune ea, nouă din cele 1.701 de butoaie din cală erau goale, dar acelea fuseseră înregistrate ca fiind făcute din stejar roșu, nu din stejar alb, ca celelalte. Stejarul roșu este cunoscut a fi un lemn mai poros și, prin urmare, lichidele pot curge.

Cât despre acel marinar ucigaș interpretat de Lugosi în film, este posibil să fi fost inspirat de doi membri ai echipajului german, frații Volkert și Boye Lorenzen, ale căror lucruri personale nu au fost găsite la bord.

Un descendent de-al lui Lorenzen i-ar fi spus, totuși, lui MacGregor că cei doi și-ar fi pierdut echipamentul într-un naufragiu anterior, în 1872.

Ce scanarii au mai rămas în picioare

După ce a exclus ceea ce nu s-a întâmplat, MacGregor s-a confruntat cu întrebarea: ce s-ar fi putut întâmpla.

Abandonarea unei nave în larg este ultimul lucru pe care l-ar comanda un căpitan, la necesitate.

Totuși, nava lui era în perfectă stare. „Nu a fost inundată sau avariată”, a declarat Phil Richardson, oceanograf la Instituția Oceanografică Woods Hole din Massachusetts și expert în nave abandonate, pe care MacGregor l-a chestionat în ancheta ei.

Viața căpitanului Briggs, înainte de Mary Celeste, nu a oferit niciun indiciu suplimentar, a mărturisit MacGregor, care a vizitat orașul natal al acestuia, Marion, Massachusetts.

Avea Briggs avea un motiv rațional să abandoneze nava? MacGregor a luat în calcul faptul că, dacă ar putea determina locul exact din care Briggs, familia și echipajul lui au abandonat nava, ar putea să facă lumină în acest caz.

S-a decis că notițele luate de procurorul general Solly-Flood sunt de o importanță crucială. El ar fi scris că nu ar fi observat nimic neobișnuit până în ultimele cinci zile, motiv pentru care a transcris jurnalul de bord al navei începând cu acea dată.

Se crede că jurnalul navei s-ar fi pierdut în 1885, așa că acele transcrieri au oferit singura metodă pentru MacGregor și Richardson de a trasa cursul și pozițiile înregistrate.

Din notițele lui Solly-Flood s-a desprins o informație interesantă pe care MacGregor și Richardson o consideră semnificativă: cu o zi înainte de a ajunge în Azore, Briggs și-ar fi schimbat cursul și s-a îndreptat spre nordul insulei Santa Maria, căutând probabil un refugiu.

Cu o noapte înainte de ultima înregistrare în jurnalul navei, Mary Celeste s-a confruntat din nou cu vreme rea și vânt puternic. Totuși, s-a tras concluzia că acesta nu ar fi fost motiv suficient pentru ca un căpitan să abandoneze nava.

MacGregor a aflat că, în călătoria sa anterioară, Mary Celeste transportase cărbune și că nava fusese recent refăcută complet. Praful de cărbune ar fi putut murdări pompele navei, ceea ce ar explica pompa dezasamblată găsită. Cu pompa nefuncțională, Briggs nu ar fi avut cum să știe câtă apă era în carena navei sale.

Așadar, neștiind care este momentul exact în care nava sa s-ar fi putut scufunda, el ar fi putut, din precauție, să o abandoneze.

Evident, această investigație este departe de a fi încheiată. În cazul în care ultima ipoteză se confirmă, se naște o nouă întrebare: unde este echipajul navei Mary Celeste?