Cum arăta democrația românească în comunism, Amza Pellea în Nea Mărin Miliardar: Sergiu Nicolaescu a vrut să-l dea afară

Nea Mărin Miliardar este unul dintre cele mai apreciate filme românești din toate timpurile, dar și pelicula care l-a pus pe Amza Pellea pe „harta cinematografică” pentru vecie.

Practic, se poate spune că actorul este acum sinonim cu personajul său. Nici nu avea cum să se întâmple astfel, de vreme ce, la timpul lui, filmul regizat de Sergiu Nicolaescu a vândut mai bine de 14 milioane de bilete în sălile de cinematograf. În plus, televiziunile îl redifuzează constant, chiar și în ziua de astăzi.

Amza Pellea, alături de Sebastian Papaiani și Brandusa Marioteanu – Nea Mărin Miliardar (1979)

Nea Mărin Miliardar, poate cel mai de iubit film românesc din toate timpurile

Nea Mărin Miliardar se lansa în data de 5 februarie 1979, sub „bagheta” lui Sergiu Nicolaescu, după cum te informam anterior. Trebuie menționat că este realizat după un scenariu pus la cale de Vintilă Corbul, Eugen Burada și Amza Pellea. După cum știi deja, rolul principal a fost jucat de Amza Pellea, cu toate că actorul a fost la un pas de a fi dat afară, dar asta îți vom povesti în cele ce urmează.

Din distribuția acestui film au mai făcut parte, de asemenea, și alți actori consacrați a cinematografiei românești: Stela Popescu, Draga Olteanu Matei, Vasilica Tastaman, Puiu Călinescu, Jean Constantin, Ștefan Bănică, Ștefan Mihăilescu Brăila, Sebastian Papaiani, Mircea Albulescu – și alții.

Ce semnifică ”vulturul albanez”, de fapt. Gestul inedit care a oprit meciul dintre România și Kosovo

Cine sunt concurenții care s-au logodit în secret la Asia Express. Vedetele și-au confecționat propriile verighete

De altfel, se spune că Amza Pellea s-ar fi indentificat cu personajul acesta atât de mult, încât sufletul său ar fi rămas la acest rol. Motiv pentru care, evident, fiind creația sa, în mare măsură, ar fi „ținut cu dinții” ca totul să se petreacă așa își dorea, ceea ce a dus la conflicte pe platourile de filmare. Personajul Nea Mărin ar fi fost o contopire dintre tatăl actorului și un văr de-al său. Practic, imaginea săteanului român ajuns în mediul urban.

Într-o primă instanță, Nea Mărin Miliardar a fost o piesă de treatru în trei acte, ce avea să țină aproximativ o oră și jumătate, dar s-a materializat într-un film de succes.

„În colaborare cu Vintilă Corbul, Eugen Burada şi bineînţeles Amza, am scris un scenariu şi l-am dus pe «Nea Mărin» şi pe marele ecran. Succesul a fost deplin!“, scria Sergiu Nicolaescu în memoriile sale, potrivit adevărul.ro.

Amza Pellea, alături de Sergiu Nicolaescu – Nea Mărin Miliardar (1979)

Sergiu Nicolaescu ar fi vrut să-l înlocuiască pe Amza Pellea cu Mircea Diaconu

Numai puțin a lipsit ca Amza Pellea să nu ajungă să facă istorie în acest rol. Închipuiți-vă cum, într-un univers paralel, rolul principal din Nea Mărin Miliardar ar fi interpretat de Mircea Diaconu. Oare ar fi avut, în aceste condiții, la fel de mare succes la public? Din fericire, nu vom afla niciodată.

În arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității apar două dosare pe numele lui Sergiu Nicolaescu. Acestea sunt de urmărire informatică și includ pasaje din discuția pe care regizorul ar fi avut-o cu Vintilă Corbul, la un moment dat.

În această discuție, Sergiu Nicolaescu s-ar fi plâns la Corbul că nu se înțelege prea bine cu Amza Pellea și că cel din urmă i-ar face „greutăți” pe platoul de filmare.

Așadar, cineastul a amenințat că, în condițiile în care conflictul nu se reglează, are două opțiuni pe masă: fie să renunțe la acest film, fie să-l distribuie pe Mircea Diaconu în rolul principal, în locul lui Amza Pellea.

Evident, filmul a fost făcut, iar Pellea păstrat în rolul principal. Nu știm, însă, care au fost motivele reale. Există, totuși, două variante. În prima dintre ele, Amza Pellea a ales să ajungă la un compromis cu Sergiu Nicolaescu, de vreme ce în a doua, regizorul a înțeles că un asemenea film, fără geniul creativ al lui Amza Pellea, nu se poate.

Până la urmă, așa cum vă povesteam mai devreme, personajul, în sine, este o reflexie clară a realității trăite de regretatul actor, iar ipoteza în care Diaconu ar fi obținut rolul principal este una de neconceput.