I-au dat un loc de muncă, iar el, ca drept „mulțumire”, i-a ucis. Povestea lui Berilă, nemilosul criminal în serie care a îngrozit o țară întreagă

Dacă ai auzit până acum expresii de tipul „muncești ca Berilă” sau „faci armata ca Berilă”, află că personajul cu același nume este unul cât se poate de real, nu vreo inveție ghidușă de dragul expresiei.

Cu toate astea, povestea lui s-ar putea să te facă să renunți la aceste expresii, de vreme de Andrei Berilă (sau Iancu, așa cum mai este el cunoscut) este numele unuia dintre cei mai aprigi criminali din istoria României. Povestea lui s-a întâmplat la Galați, acum mai bine de 80 de ani, iar oamenii o țin minte și astăzi.

Andrei Berilă a băgat spaima într-o țară întreagă: povestea lui, desprinsă, parcă, din cele mai înfiorătoare romane horror

Conform a ceea ce se știe, ziua de 30 octombrie 1936 a fost una pe care opinia publică gălățeană nu a putut-o uita prea ușor. Curând, povestea ororilor de la Galați s-a răspândit în întreaga țara.

După ce, anterior, se plimbase prin mai multe orașe din România, Andrei Berilă sosește, în 1936, la Galați, oficial în căutare de muncă, neoficial în căutare de victime.

Cât plătești dacă folosești aerul condiționat pentru a te încălzi iarna? Cum îți afectează factura

Când se aprind luminițele de Crăciun în București în 2024

Se angajează la o brutăria familiei Mindinis, de pe Strada Dogăriei. Cu toate că nu avea cunoștințe în domeniu, i se promite că va fi învățat ceea ce are nevoie să știe pentru a putea lucra aici.

„Rămas orfan de tată la 6 ani, când a crescut a fost lăsat pe drumuri, fără pământ, fără casă, fără nimic şi a plecat la Bucureşti pe jos, tocmai din Olt pentru a exercita un comerţ ambulant. Berilă a căpătat darul beţiei şi, pe fondul acesteia, a comis fărădelegile de mai târziu, începându-şi «cariera» de spărgător şi tâlhar de la 17 ani, când a fost condamnat la închisoare.

Fuseseră emise multe mandate de arestare pe numele lui. Unele la Craiova, altele la Bucureşti. Unele dintre mandatele de arestare au fost duse la îndeplinire, însă Berilă a reuşit să evadeze, altele nu au putut fi duse la îndeplinire, acesta fiind de negăsit, fiind plecat aiurea prin ţară”, declara, în urmă cu câțiva ani, regretatul Marius Mitrof, fost consilier superior Direcţia Judeţeană de Cultură, Galaţi, citat de adevărul.ro.

Strada Dogăriei – Galați – imagine de arhivă

Sfarâmă capul unui copil cu un sifon. Totul pentru 500 de lei

În ziua fatidică de la sfârșit de octombrie, Berilă decide să ia viața membrilor familiei, a slugilor, sfărâmând, de asemenea, capul copilului familiei cu un sifon, după om luptă aprigă.

„În ziua când s-a hotărât să dea lovitura, aceastra trebuia făcută astfel încât să poată să dispară foarte repede fie cu trenul, gara fiind aproape, fie cu un vas, portul fiind, de asemenea, aproape, fie, chiar cu o maşină într-o localitate apropiată. Poate chiar Brăila. Berilă consumă alcool făcându-şi curaj pentru lovitura pe care urmează să o dea în casa celor care i-au întins o mână de ajutor. Aflase obiceiurile, ştia cât se încasează, ştia unde sunt ţinuţi banii încasaţi, dar nu ştia unde îşi ţine economiile Mandanis. Grecul era prevăzător.

Noaptea, singur prin casă, Berilă căuta să ajungă la bani. Trezeşte slugile şi, fără să schiţeze niciun gest de milă, le ucide. Zgomotul produs îl trezeşte şi pe copilul Filip. Acesta vine să vadă ce se petrece, nebănuind nicio clipă că ora aceea va fi cea din urmă din viaţa lui. Bestia loveşte copilul şi se încinge o luptă pentru supravieţuire printre cadavrele celor trei slugi.

Copilul cade, în timp ce Berilă continuă să îl lovească cu picioarele. Poate că şi murise în lovituri. Siguranţa morţii însă o are numai după ce, cu un sifon sfărâma capul copilului. De-abia atunci duce mai departe seria uciderilor. O ucide pe Paraschiva Mandanis şi apoi îl ia şi pe Mihail Mandanis şi după ce îi arată cadavrele, Berilă îl ameninţă că dacă nu va scoate banii, Mandanis va fi lângă ele. Ori, bietul Mandanis ştia că fie dacă scoate banii, fie dacă nu îi scoate, va avea aceeaşi soartă”, a mai declarat, de asemenea, Marius Mitrof, conform sursei menționate anterior.

Fuge spre Brăila cu suma de 500 de lei, pentru că atât valorau viețile celor șase oameni, în opinia lui. La scurt timp era prins și trimis înapoi la Galați, pentru a fi judecat.

Ulterior, a fost condamnat la muncă silnică pe viață, însă n-a avut la dispoziție mult timp pentru a-și ispăși pedeapsa, de vreme ce zece ani mai târziu murea, copleșit de condițiile grele de muncă pe care, de altfel, le merita din plin.

În mod evident, zece ani de muncă silnică aveau să fie o pedeapsă prea ușoară pentru cel care a curmat destinele a șase oameni, printre victime fiind inclusiv cei care îi dăduseră o șansă, angajându-l pe criminalul în serie la brutăria lor.

Presupusă imagine cu Berilă, încătușat – imagine de arhivă