Adulterul din România de altădată: ce pățeau femeile care „stricau casa cuiva”

Femeile care ajungeau să „strice casa cuiva” trebuiau să suporte anumite consecințe în România de odinioară. Află cum era pedepsit adulterul în România în urmă cu un secol.

Perioada interbelică a fost perioada în care familia tradițională era perpetuată în societate, având la bază o înaltă moralitate. Această cultură era promovată cu precădere în mediul rural, fiind într-un contrast cu femeia din mediul urban unde moralitatea era înțeleasă de la sine.

În monografiile sociologice coordonate de Dimitrie Gusti apar informații potrivit cărora realitatea era cu totul alta. Astfel, adulterul putea fi întânit atât în cazul familiilor de la țară cât și în cazul celor din mediu urban. Infidelitatea avea consecințe care menite să strice reputația, mai ales a femeilor în societate.

Un exemplu în acest sens constă în cel din localitatea Nerej din județul Vrancea unde „fetei i se pune o țoală în cap la horă, dacă umblă cu un om însurat, sau dacă flăcăii află că ea trăiește cu cineva”. Acest caz nu este unul particular pentru că în anul 1930, în localitatea Runcu din județul Gorj, femeia înșelată trebuia să recurgă la violențe fizice asupra femeii cu care soțul avea o aventură.

Noile reguli pentru vânzarea mașinilor second-hand valabile de la 1 decembrie. Precizările făcute de RAR

Femeia după chipul căreia a fost creată Statuia Libertății. Cum arăta muza celui mai cunoscut simbol al Americii

Aceasta din urmă trebuia să primească un astfel de tratament și din partea amantului său prin care demonstra satului că astfel „se desparte” de ea. Femeia înșelată a urmărit-o pe cea „vinovată” atunci când era mai multă lume în preajmă pentru a face-o de rușine.

În aceste cazuri de adulter se pare că femeile erau cele „vinovate” de întâmplare, iar daca mariajul era destrămat, acestea ajungeau să fie disprețuite de către comunitate. Pe de altă parte, bărbații care „călcau strâmb” erau priviți cu indulgență, lucru întâlnit atât în mediul rural, cât și în mediul urban, dar și în alte țări, nu doar în România.

Infidelitatea avea consecințe care menite să strice reputația, mai ales a femeilor în societate

Cum era pedepsit adulterul în România interbelică

Cu toate că bărbații erau mai „privilegiați”, aceștia nu erau neapărat mai fericiți în cazul unor relații extraconjugale. Exemplul vine de la scriitorul Gala Galaction care, în jurnalul său notează că deși soția lui știa că are o amantă, în fiecare zi îi reproșa existența unei alte femei în viața sa, neștiind cum să iasă din bucluc.

Chiar dacă bărbații erau prinși „cu mâța-n sac”, de cele mai multe ori, traiul în comun continua. Astfel, în localitatea Cornova din Basarabia, o femeie în vârstă de 39 de ani își primește soțul acasă după ce amanta acestuia moare.

”Noroc că am făcut copiii și că mă ascult, că sunt buni și mai am trai. Că așa, măritată, nu se poate să te dezmăriți. Gospodăria este grea, cui vrea ca să o țină, că la început am trăit bine cu el 8-9 ani de zile. Și părinții mei aveau bucurie mare, că el era gospodar și nu-l întrecea niciunul. Dar a venit o femeie în mahala și de când a venit ea, nu am mai avut trai cu bărbatul meu. Mi l-a omorât cu farmecele ei…

Nici nu știu câte îi găseam prin buzunare:ba piele de șarpe, ba argint viu. Și ce nu-i băga prin mâncare. Și așa mi l-a luat din gospodărie. A trăit 8 ani cu ea și a avut și un copil… Dar el nu a avut chip să trăiască fără de mine, că el nu avea avere și tot venea înapoi la mine și se juruia… Ca să-l înșel, ispitită am fost și eu, dar mie mi-a fost că am avut copii și am dus eu singură gospodăria, că el mie nu-mi tăia un lemn. Totul trebuia să fac eu cu copiii. Dacă am fi fost amândoi răi, azi nu mai aveam nimic”, arată povestea femeii înșelate.