Cine a fost Anne Frank, unul dintre cele mai mari simboluri cult ale Holocaustului
Atunci când spui „Holocaust” nu ai cum să nu te gândești, în mod automat, și la Anne Frank, fetița de origine evreiască ce a reușit să devină, în timp, un adevărat simbol al unei perioade de mare încercare, din istoria omenirii.
Anne Frank avea 10 ani când naziștii au invadat Olanda. Tânăra evreică și-a petrecut doi ani ascunsă înainte de a fi descoperită în mansarda secretă din Amsterdam, în 1944. Încă de la publicarea jurnalul ei, „Jurnalul unei tinere fete”, în 1947, istoricii s-au întrebat: cine a trădat-o, oare, pe Anne Frank? În mod evident, cineva trebuie să o fi făcut, de vreme ce fata a reușit să stea departe de ochii naziștilor atâta timp.
Cine a fost Anne Frank: soarta tragică a unui copil maturizat prea devreme
Cercetătorii au analizat nenumărate înregistrări și au investigat peste 30 de suspecți, în 20 de scenarii diferite, pentru a-și putea răspunde la întrebarea „cine a trădat-o pe Anne Frank?” În cele din urmă, s-a ajuns la concluzia că van den Bergh, un fost un membru al Consiliului Evreiesc, care se presupune că știa toate ascuzătorile perioadei, este cel care ar fi trădat-o pe fată – le-ar fi dat naziștilor acele adrese pentru a-și proteja propria familie.
Cu toate astea, spun unii istorici, „nu există nicio dovadă care să indice că el știa cine se ascundea la oricare dintre aceste adrese”, a declarat unul dintre cercetători. „Când van den Bergh și-a pierdut protecția care îl scutea de a trebui să meargă în lagăr, a trebuit să ofere ceva valoros naziștilor, pentru ca aceștia să-l lase pe el, dar și pe soția lui, în pace”.
Deci, cum de a fost, de fapt, descoperită Anne Frank? Născută la data de 12 iunie 1929, în Frankfurt, Germania, Anne Frank nu a apucat să cunoască, în totalitate, libertatea. La scurt timp de la nașterea sa, ascensiunea lui Adolf Hitler avea să-i transforme pe cei asemenea ei în „oameni inferiori”. Hitler era ales cancelar al Reich-ului în 1933. În anul următor, Otto Frank, tatăl fetei, își muta familia la Amsterdam, pentru a începe o afacere, însă și de frica naziștilor.
Așadar, bărbatul și-a deschis depozitul Opekta Works, de la Prinsengracht 263, unde obișnuia să vândă extracte de pectină din fructe, pe care familia ajungea să le ascundă, temându-se, ulterior, pentru viețile lor. În 1938, Otto Frank risca din nou și punea bazele unei alte companii, un depozit de ierburi numit Pectacon.
Când Germania a invadat Țările de Jos, în luna mai a anului 1940, a început, de asemenea, și persecuția evreilor, iar Anne Frank a fost forțată să meargă la o școală exclusiv evreiască, în 1941. În acceași perioadă, ea primea un carnețel pe care decidea să îl folosească drept jurnal, mai târziu. Acest jurnal devenea celebru.
Pe 6 iulie 1942, familia ei se muta în ascunzătoarea în care aveau să locuiască mult timp.
În prealabil, Otto Frank le ceruse ajutorul angajaților săi de încredere pentru a construi o anexă secretă care se întindea pe trei etaje, în fostul depozit Opekta Works. Potrivit Muzeului „Casa Anne Frank”, ascunzătoarea găzduia opt persoane: pe Otto, Edith, Anne, Margot Frank, dar și pe patru dintre membrii familiei van Pels – Hermann van Pels era consilier la Pectacon.
Potrivit The New York Times, Anne Frank avea 15 ani când ofițerii SS au făcut un raid la ascunzătoarea familiei, arestându-i pe toți cei opt oameni. Atât Margot, cât și Anne Frank, aveau să moară de tifos în lagărul de concentrare Bergen-Belsen, în februarie 1945, Imediat după 1947, istoricii au început să se întrebe cine ar fi putut să trădeze familia Frank.
Un notar evreu, posibilul trădător al familiei lui Anne Frank?
Singurul supraviețuitor în urma raidului din 1944 a fost Otto Frank, cel care deținea drepturile asupra jurnalului fiicei sale, drept urmare, l-a publicat. O anchetă oficială asupra a cine a trădat-o pe Anne Frank a fost lansată în același an. Ancheta a continuar și în 1963. Nici una dintre acestea nu a reușit să determine, cu exactitate, cine a trădat familia.
Ancheta din 1963 a implicat și analizarea unui mesaj anonim, trimis lui Otto Frank, în iunie 1945, în care van den Bergh era evidențiat ca fiind trădătorul. Echipa de cercetători l-a coroborat ca suspect, folosind înregistrările din arhivele naționale olandeze, care detaliau litania membrilor Consiliului Evreiesc care ar fi putut furniza naziștilor adrese. „Van den Bergh a dat acea listă ca o modalitate de a-și ține familia departe de lagărele de exterminare”, a spus Rosemary Sullivan, autoarea cărții „The Betrayal of Anne Frank”, o nouă carte despre această investigație.
„Și chiar contează pentru mine și cred că a contat pentru grup, asta era o listă anonimă de adrese – nu existau nume. Nu l-a trădat intenționat pe Otto Frank”, a mai spus aceasta.
Muzeul „Casa Anne Frank” a declarat însă că numărul potențialilor suspecți care ar fi trădat-o pe Anne Frank a fost prea mare pentru a ca o concluzie clară să poată fi trasă.
Cea mai recentă investigație a analizat teoria din 2016 conform căreia naziștii ar fi descoperit podul întâmplător.
Echipa de cercetare l-a luat, de asemenea, în vizor pe Willekta van Maaren, un angajat al depozitului Opekta Works, dar l-a exclus imediat. Mai mult, au exclus-o din ecuație și pe Nelly Voskuijl, o simpatizantă nazistă, dar și pe fratele unuia dintre constructorii mansardei secrete, din lipsă de dovezi. În mod similar, colaboratorul evreu Ans van Dijk, care a trădat 145 de persoane și a fost multă vreme suspect principal, nu se potrivea profilului.
„Am investigat peste 30 de suspecți, în 20 de scenarii diferite, dar a rămas în picioare o singură variantă”, a spus Thijs Bayens. „Nu avem 100% certitudine, deoarece trădarea este circumstanțială”. Scenariul cel mai plauzibil rămâne cel potrivit căruia van den Bergh a fost de vină.
Înființate de naziști pentru a reglementa comunitățile evreiești din întreaga Europă, consiliile evreiești guvernau viața de zi cu zi a evreilor în țările ocupate de naziști. Membrii lor au fost scutiți de deportare până în 1943, când naziștii au desființat consiliile. Dintr-un motiv necunoscut, lui van den Bergh i s-a permis să rămână în Amsterdam – ceea ce, în mod evident, a dus la concluzia că notarul evreu ar fi dat la schimb informații suficient de valoroase.
Deși echipa de investigație este aproape sigură că l-a găsit pe trădătorul lui Anne Frank, unii cercetători rămân sceptici. David Barnouw, autorul cărții „Cine a trădat-o pe Anne Frank?” este unul dintre cei care susțin că teoria nu ar fi una prea sigură.
„Jurnalul lui Anne Frank” s-a vândut în milioane de copii, în întreaga lume, și rămâne, chiar și în zilele noastre, una dintre cărțile de referință ale Holocaustului, conținând mărturii cutremurătoare din acea perioadă marcată de extremism.
De-a lungul timpului, viața tinerei evreice a inspirat zeci de filme de televiziune, mai mici sau mai mari.