Misterul despre Steaua de la Nașterea lui Iisus din Betleem. Explicația științifică a fenomenului de acum peste 2.000 de ani

Cu siguranță imaginea clasică a sărbătorii de Crăciun care îți vine în minte este ce a celor trei magi care călătoresc spre Betleem. Deasupra acestora se află o stea foarte strălucitoare. Steaua din Betleem își are rădăcinile în versetele de început ale Evangheliei după Matei.

Înțelepții, sau magii în limba greacă originală, sunt adesea reprezentați ca regi, dar în context au fost probabil astrologi. Potrivit lui Matei, ei au văzut un eveniment astronomic ca pe o prevestire a nașterii lui Hristos. Există o dezbatere între savanți cu privire la acuratețea istorică a evenimentului.

Matei este singura Evanghelie care menționează magi, iar mulți savanți consideră că este un pic de alegorie pioasă să arate că destinul lui Iisus a fost scris în stele. Dar, dacă presupunem pentru moment că relatarea lui Matei este exactă, se ridică întrebarea ce ar fi putut fi exact Steaua din Betleem.

Deși este numită o stea, este clar că acesta este singurul lucru care nu ar fi putut fi. La scara de timp umană, stelele sunt fixe și neschimbate, iar astrologia vremii nu s-a concentrat asupra stelelor în sine. În schimb, s-a concentrat asupra evenimentelor astronomice, cum ar fi ultima apariție a unei anumite stele înainte de răsăritul soarelui sau conjuncțiile dintre stele și planete.

Triplu noroc pentru aceste trei zodii în 2025. Încep anul în forță, au parte de câștiguri uriașe

Dezvăluiri tulburătoare despre ultimele zile ale lui Gabriel Cotabiță: artistul ar fi fost internat în secret și a stat în comă două săptămâni

Un indiciu este îngropat în versetul însuși, unde „în răsărit” ar putea fi interpretat și ca „la răsărit”. Aceasta ar putea fi o răsărire heliacă, în care o constelație sau o planetă apare pe cer chiar înainte de răsăritul soarelui. De exemplu, prima apariție a lui Venus ca steaua dimineții. Deoarece Venus era cunoscută de mult timp de astronomi, ascensiunea sa heliacă nu ar fi fost specială în sine, dar ar fi putut fi văzută ca fiind semnificativă dacă ar fi fost asociată cu o altă planetă strălucitoare, cum ar fi Jupiter.

O idee propusă de Craig Chester este că ar fi putut fi dimineața lui Venus lângă steaua Regulus (în constelația Leului, leul) urmată de o conjuncție matinală cu Jupiter aproximativ nouă luni mai târziu. Acest lucru s-a întâmplat în jurul anului 2 î.Hr., dar Irod probabil a murit în 4 î.Hr., ceea ce înseamnă că nu a avut loc „în zilele lui Irod”.

O altă posibilitate este ca Steaua din Betleem să fi fost o cometă. Cometele strălucitoare apar pe cer din când în când și au fost descrise ca „atârnând peste” anumite orașe sau țări, așa cum este adesea reprezentată Steaua din Betleem. Cometa Halley a fost vizibilă în regiune în anul 12 î.Hr. și ar fi fost suficient de strălucitoare pentru a fi descrisă ca o stea.

Steaua din Betleem reprezintă misterul care încearcă a fi explicat de oamenii de știință

Dar scriitorii lui Matei ar fi cunoscut probabil diferența dintre o cometă și o stea și au notat în mod special evenimentul ca o stea. Există, de asemenea, faptul că, în general, cometele au fost văzute ca semne rele, mai degrabă decât bune, așa că ar fi puțin probabil ca o cometă să marcheze o naștere atât de semnificativă.

Membrul Societății Regale de Astronomie din Marea Britanie, Mark Thompson, consideră că la baza acestui fenomen a avut loc un fenomen ceresc rar. Pe baza unor consemnări istorice, dar și a actualei tehnologii, Mark Thompson a reușit să deducă poziția stelelor și a planetelor în jurul acelei date importante.

Potrivit acestuia, între septembrie 3 î.Hr. și mai 2 î.Hr. au avut loc conjucțiile care au implicat planeta Jupiter și steaua Regulus, trecând la o mică distanță una de cealaltă. Astfel, Jupiter aflat în deplasarea sa spre est, a depășit steaua Regulus, însă apoi a părut că se îndreaptă spre vest, iar la scurt timp înapoi spre est, astfel că a trecut de trei ori pe lângă Regulus.

Aceste trei conjucții au avut loc datorită fenomenului numit retrogradă. Această schimbare aparentă poate fi explicată prin faptul că planetele mai îndepărtate de Soare, care au o traiectorie mai lungă, întâmpină un ritm al mișcării de revoluție mai lent. Așadar, Pământul le depășește din când în când.

Potrivit unor cercetători, este considerat faptul că cei trei magi ar fi fost preoți zoroastrieni care erau renumiți în astrologie. Pe baza tradiției acestora, Jupiter era „regele planetelor”, în timp ce Regulus reprezenta un „rege printre stele”. Conjucția celor doi „regi” ar fi putut fi interpretată drept o prevestire a noului rege pe Pământ.