„Telenovela” Uber și cum și-au găsit politicieni ca Cioloș și Dragnea lacrimi pentru ea
Din februarie 2015 și până în prezent, am fost unul dintre oamenii care au spus că Uber e util pentru România. Ce s-a stricat la serviciu am pus pe seama noastră, a societății, că serviciul nu-i bun sau rău, doar oamenii sunt. Cu oarecare surpriză am descoperit dragoste față de ridesharing și la politicieni la fix pentru ultimele zile înainte de alegeri.
Uber pe persoană fizică: mi-am făcut cont pe Uber în 2015 și am adunat în patru ani aproape 800 de curse, cu o distanță însumată de circa 6.200 de kilometri și un timp total de aproximativ 300 de ore state în mașinile șoferilor parteneri. Am călătorit un pic cu serviciul prin Londra, Statele Unite ale Americii, Germania sau Franța, dar mai mereu în România.
Din februarie 2015, Uber e în România și a fost urmat, rând pe rând, de Bolt (fostul Taxify), Clever Go și chiar BlackCab Joy. S-a extins în câteva orașe și a enervat o mulțime de taximetriști. Încă nu știu dacă a enervat mai mulți decât a convertit, dar cert e că până în 2019 a fost mereu la granița legii într-o zonă gri pe care politicienii s-au făcut că n-o văd.
Tot zic de Uber pentru că celelalte pur și simplu nu există în discursul public. Sigur, ele practic există și funcționează, dar Uber e cea mai vizibilă parte a sistemului ridesharing sau sharing economy. După ordonanța de urgență care s-a făcut că îndreaptă legea taximetriei, serviciile acestea au fost interzise în România. Situația era cumva pregătită și de decizia din Cluj.
Sigur, și interzicerea asta a fost, așa, facultativă, că încă nu m-aș urca într-un taxi și-am fost ilegalist alegând Uber de trei ori în ultima săptămână. Ba chiar am fost băiat de comitet și-am urcat în față, „să nu bată la ochi”.
În fine, a fost ceva gălăgie în cele câteva zile, iar Guvernul a decis: hai că va fi pace, va fi bine.
„Legea Uber” a venit la momentul oportun pentru politicieni
Din 2015 se tot discută despre astfel de servicii de ridesharing. Le poți spune servicii de taximetrie, de transport, cum vrei. Cert e că, indiferent de nume, sunt cel mai potrivit mijloc de-a cere un transport personal în 2019. Fără cash, fără doamen grețoase la dispecerate, fără șoferi prea comozi și confortabili care să facă prețul abia când ai urcat, fără o evidență a oamenilor (clienți și șoferi) buni și răi.
În 2019, am putea vedea, în sfârșit, legea aia pentru ridesharing. Se vor bucura de ea Uber, Clever, Bolt și alții, dar mai ales șoferii și călătorii.
Ce e cu adevărat grețos acum e cum politicienii încalecă subiectul și se poartă de parcă nu știau de el până acum.
- Viorica Dăncilă, premier: „[…] proiectul de ordonanţă de urgenţă referitor la acest subiect va fi pus în consultare publică, urmând ca săptămâna viitoare (după 3 iunie – n.r.) să adoptăm soluţiile convenite”.
- Liviu Dragnea, șef PSD și președintele Camerei Deputaților: „[…] faceți (ministrul Transporturilor și reprezentanții companiilor – n.r.) un protocol pe care să-l publicați, să-l vadă toată lumea. […] se va reglementa în așa fel încât să nu aibă niciun fel de problemă. Deci, scandalul Uber, de fapt, nu există”.
- Dacian Cioloș, candidat la europarlamentare și șef PLUS: „Nu e deloc sănătos sa excluzi anumite servicii alternative de transport. Cred că trebuie găsite soluțiile ca să le poți pune în legalitate și să le poți permite oamenilor respectivi să ofere serviciile astea. Eu cred că, mai degrabă decât să le interzici și să îi amendezi, trebuie să îți bați capul și să găsești soluții. […] în 2016, noi începusem deja să ne gândim și e o situație mai complexă la care trebuie să îi găsim soluții […]”.
- Răzvan Cuc, ministrul Transporturilor: „Eu îi sfătuiesc pe şoferii care au luat amenzi […] să se ducă să conteste în instanţă. Şi eu am fost amendat de Poliţie şi m-am dus şi am contestat când am considerat că mi s-a făcut o nedreptate”.
Am ales patru voci din aproximativ patru sfere diferite. Două sunt din Guvern, ce-i drept, dar ce-a spus Cuc e memorabil și nu puteam rata.
Toți acești oameni nu s-au trezit vorbind despre Uber și celelalte servicii. Nu, dar acum e momentul în care peisajul ridesharing e într-un punct perfect. Odată ce serviciile au devenit ilegale, companiile s-au mobilizat și diverși cetățeni s-au plâns. Au lansat o petiție care a strâns aproape 400.000 de semnături și circa 2,5 milioane de români ar fi utilizatori. Altfel spus, „s-a luat pulsul” și e o vacă de muls capital de imagine aici. Iar politicienii s-au pus pe muls – de la lacrimi la simpatie.
Cineva trebuia să zguduie cuibul de albine ca să vadă care-i reacția și reacția nu s-a lăsat așteptată. Nu am detalii despre banii care ar fi fost mișcați în culise, ca să treacă proiectul. Astfel, nici n-o să comentez ipoteza asta. Dar fie și doar la nivel declarativ și de mobilizare planetele s-au aliniat în momentul potrivit.
Ca fapt divers, și-o simplă constatare, Dacian Cioloș a condus un guvern în 2016 și n-a trecut o lege pentru ridesharing. Liviu Dragnea și premierii lui au tot fost la conducerea guvernului din 2016 până acum. N-a fost timp. Acum, într-o săptămână, s-a găsit timp și deschidere la dialog.
Poate e un moment istoric pe care-l vedem acum. Unul în care masa de manevră pe care o pot pune la bătaie cei care controlează firmelor de taxi și transport e un pic mai irelevantă decât posibilii simpatizanți tineri din cel mai bine dezvoltate orașe din România.