Nostalgia comunistă în școala românească: de ce profesorii visează la un regim mai aspru

Indiferent dacă ai terminat școala acum ceva timp sau încă mai ai de petrecut timp cu coatele pe bănci, trebuie să fi avut parte de acei profesori – nu cei mai toleranți, nu cei mai prietenoși și nu cei mai mari fani ai democrației (ca să nu îi numim „comuniști”). Deja ai în minte o față anume, nu?

Din experiența mea, acei profesori sunt, de regulă, cei la care învățai de frică și la care mergea duma aia expirată cu „nota 10 o merită doar profesorul”. Expirau prin toți porii o superioritate care te izbea – nu pentru că ar fi fost meritată, ci pentru că o simțeai cât de fragilă este. Superioritatea lor se putea sparge în bucăți și transforma în furie nestăvilită dacă îndrăzneai să te porți altfel decât elevul robot bun și cuminte.

Dincolo de aceste lucruri, îi auzeai din când în când cum deplâng vremurile vechi, când Ceaușescu era la putere, pentru că pe atunci „altfel se făcea educație”. Într-adevăr, altfel se făcea educație: bătaia era la ea acasă în sălile de clasă, elevii trăiau după motto-ul „capul plecat sabia nu-l taie” și nimeni nu auzise de conceptul de educație non-formală. Vremuri bune.

Nu am vreo iluzie că acești profesori ar fi dispărut de la catedră odată ce am terminat eu liceul. Din contră, am întâlnit alte variante ale lor la facultate. Am învățat să nu îi mai iau atât de în serios și să mă consolez cu gândul că poate, doar poate, generația care îi prinde din urmă va acoperi rănile deschise de aceștia (doar că nu ține numai de profesori – despre asta am mai vorbit aici).

La ce oră se deschid secțiile de votare pentru alegerile prezidențiale 2024. Orarul secțiilor din țară și diaspora

Apare o nouă firmă pe piața RCA din România. Ce prețuri propune și care este originea companiei

Cercetătorii de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj au vrut să afle cam ce opinii și valori au profesorii români față de societatea noastră, de situația politică și de democrație, așa că au făcut un studiu – studiul Educație pentru democrație în școlile din România, mai exact.

Acesta a fost realizat de Gabriel Bădescu, profesor universitar de științe politice și director al Centrului de Studiu al Democrației de la Universitatea Babeș-Bolyai, Claudiu Ivan, sociolog și președinte al Asociației Centrul pentru Cercetare, Educație și Egalitate de Șanse, Daniela Angi, cercetătoare la Centrul de Studiu al Democrației de la Universitatea Babeș-Bolyai și Oana Negru-Subțirică, lector universitar în psihologie la Universitatea Babeș-Bolyai.

Într-o măsură mai mare sau mai mică, studiul îți arată că destul de multe cadre didactice din România nu sunt mari fane ale punerii în practică a democrației și nu sunt foarte tolerante cu anumite categorii de persoane.

Studiul debutează cu concluziile majore trase de cercetători, printre care:

• Proporția profesorilor care au un atașament scăzut față de prezența unui regim democratic în țară este îngrijorătoare.
• Nivelul de toleranță socială al profesorilor este scăzut, chiar mai redus pentru unele categorii de persoane decât în restul societății.
• Cel puțin unul din opt profesori se pronunță în favoarea plasării elevilor romi în clase separate.
• Proporția profesorilor care afirmă că mareșalul Ion Antonescu a avut un rol pozitiv în istorie este mai mare decât a celor care afirmă că rolul a fost negativ.
• Școlile din rural tind să aibă proporții mai ridicate de profesori tineri, la începutul carierei didactice, precum și de profesori cu vârste apropiate de cele de pensionare decât școlile din urban.
• Diferențele sunt cele mai mari în cazul disciplinelor care contează cel mai mult pentru continuarea parcursului educațional.

Pentru unii profesori, democrația e bună doar în teorie

Din totalul de profesori intervievați, 87% consideră că  un sistem politic democratic este o opțiune bună sau foarte bună pentru România – nu pare deloc rău, nu? Chiar deloc, asta până când afli că 45% dintre cadrele didactice acordă aceleași calificative pozitive scenariului în care România ar fi guvernată de un lider puternic și rebel, care nu ține cont de Parlament și de alegeri.

O minoritate de 14% din profesori consideră ieșirea României din Uniunea Europeană un lucru bun, același procent ar fi de acord existența unui regim militar, iar 11% ar nu ar da cu piciorul unui sistem guvernat de legi religioase, fără partide sau mecanisme electorale.

Când vine vorba de încrederea acordată instituțiilor, cadrele didactice spun că au destul de multă încredere în biserică, armată, poliție, tribunale și NATO și destul de puțină încredere spre deloc în televiziune, guvern, partide politice, ONG-uri și Președinție.

În ceea ce privește încrederea pe care o oferă profesorii unor anumite categorii de persoane, studiul arată că aceștia au cea mai puțină încredere în oamenii din cartierul în care locuiesc, oamenii de altă naționalitate și oamenii de altă religie, iar cea mai multă în cunoștințe și în familie.

Toleranța are limitele ei pentru profesori

Mai departe, profesorii nu și-ar dori să aibă vecini următoarele categorii de persoane: persoane dependente de droguri (58,7% din profesori), alcoolici (53,6% din profesori), rromi (42,5% din profesori), homosexuali (38,3% din profesori) și persoane care vorbesc altă limbă (33,7% din profesori).

De menționat ar fi și că 13,1% din respondenți au spus că ar fi mai bine ca elevii rromi să învețe în clase separate, în timp ce 8,3% au preferat să nu își dea cu părerea. Unul din profesorii care au luat parte la studiu a explicat:

Acum problema asta cu romii e foarte complicată și în clasele cu romi la care am predat erau și clase cu romi cuminți și integrați și altele în care erau de nestăpânit într-un fel. Adică principala problemă eu o consider, având în vedere că am mai lucrat cu ei și în proiecte de voluntariat extra-școlar, principala lor problemă e că ei vin dintr-o altă lume, adică ei au obiceiurile lor, felul lor de a percepe viața și care nu este compatibil cu sistemul celălalt, adică acesta în care funcționează orașul, să zic.

Pentru mulți, tot înainte era mai bine

Jumătate din profesorii intervievați sunt de părere că sistemul de învățământ românesc este superior celui din Occident. Din această jumătate, 51,2% din profesori provin din mediul rural, iar 49,7% din cel urban. Spre exemplu, unii profesori consideră că nivelul de predare din școlile românești este superior din perspectiva gradului de dificultate a conținuturilor predate (cu alte cuvinte, elevii români învață lucruri complexe la vârste mai mici decât elevii din țările vestice),

Totodată, 60% cred că învățământul dinainte de 1989 era mult mai bun ca cel din prezent. Dintre ei, 69,2% sunt din mediul rural, pe când 51% din urban.

Recomandările cercetătorilor pentru a îmbunătăți situația sistemului de învățământ românesc sunt următoarele:

• Creștere substanțială a finanțării învățământului, în primul rând a salariilor pentru profesorii debutanți, pentru cei care lucrează cu elevi din categorii vulnerabile și pentru cei care predau în mediul rural.
• Standarde mai stricte privind condițiile minimale pentru profesare, iar acestea ar trebui să fie aplicate uniform în raport cu nivelul școlar, tipul de localitate, și mediul social în care se află școala.
• Revizuirea ofertei de cursuri pentru a crește accentul asupra dezvoltării abilităților de lucru cu elevi din grupuri vulnerabile, pentru a contribui mai mult la dezvoltarea unor practici și convingeri legate de predare care au în centru elevul și caracteristicile sale unice de dezvoltare și învățare.
• Educarea viitorilor profesori pentru a putea contribui mai eficient la formarea de buni cetățeni. Schimbările ar trebui să includă nu doar curricula propriu-zisă, ci şi modul în care materia este predată, natura climatului din școli și universități.