Cum au fost salvate unele dintre cele mai vechi fotografii din istorie

Dagherotipia este prima tehnică fotografică reușită, dar aceste fotografii – realizate în secolul al XIX-lea – sunt greu de recuperat, din cauza degradării suferite de-a lungul timpului.

O echipă de cercetători au reușit să utilizeze lumina astfel încât să recupereze imagini vechi, iar asta le dă o speranță în plus curatorilor.

Cercetările oamenilor de știință de la Western University au fost publicate în jurnalul „Scientific Reports”. Acestea includ două fotografii din unitatea de cercetare a Galeriei Naționale din Canada, care au fost cel mai probabil făcute undeva la 1850.

Fotografiile recuperate – una a unei femei și cealaltă a unui bărbat – nu mai erau vizibile din cauza degradării. Identitatea personajelor nu este cunoscută, iar cercetătorii bănuiesc că plăcile au fost concepute în Statele Unite sau în Europa.

E gravidă sora lui Culiță Sterp? Ileana a vorbit despre o nouă sarcină: „V-am dat vestea în ziua aia”

Zeci de morți după ce șuvoaie de apă cu nămol și grindină cât mingea de golf au lovit țara: Premierul a înființat un comitet de criză în Spania. Alertă de vremea rea

În ultimii trei ani, Kozachuk și o echipă interdisciplinară de oameni de știință au utilizat tehnologia pentru a afla mai mute despre modificările chimice care au loc la nivelul acestor fotografii vechi.

Dagherotipia a fost dezvoltată în 1839 și folosea o placă de cupru acoperită cu argint, care devenea sensibilă la lumină atunci când era expusă la vapori de iod. Subiecții trebuiau să stea nemișcați timp de două-trei minute, pentru ca imaginea să se imprime pe placă.

Acesta a fost primul procedeu fotografic comercializat și este considerat a fi prima reprezentare vizuală „adevărată” a istoriei. Mii și poate milioane de astfel de fotografii au fost create în secolul al XXI-lea, înainte ca procesul să fie înlocuit.

Colecția Institutului Canadian de fotografie numără peste 2.700 de dagherotipuri, fără a le include pe cele din colecția de cercetare a institutului.

La noi în țară, primul atelier de fotografie din București i-a aparținut unei femei, Wilhelmine Priz, care făcea portrete de acest gen, la prețuri foarte mici. Tehnica a fost utilizată până în 1960.

Prin îmbunătățirea procesului de restaurare a imaginilor vechi de secole, oamenii de știință contribuie la „înregistrarea” istoriei, iar cercetarea de față încurajează eforturile curatorilor care, în timp, ar putea recupera tot mai multe dagherotipuri.

Povestea unei arhive istorice, în România

Foto: Costică Acsinte

O muncă similară de recuperare a uneia dintre cele mai consistente arhive foto s-a desfășurat și în România. E povestea fotografului Costică Acsinte și a lui Cezar Popescu. Colecția lui Costică Acsinte a început să fie digitizată în 2013. O parte dintre fotografii au fost adunate în volumul „Viața socială” din colecția „Foto Splendid/Colecția Costică Acsinte”. Ele sunt găzduite oricând pe Flickr pentru toți cei care vor să le vadă.

Fotograful Constantin C. Acsinte s-a născut pe 4 iulie 1897, în comuna Perieți din județul Ialomița, fiind al doilea din cei șapte copii ai lui Costache și Maria. Devine cunoscut sub pseudonimul Costică Acsinte, care se va regăsi pe reversul multora dintre fotografiile sale. El a murit pe 7 ianuarie 1984, fiind înmormântat în cimitirul Bora din Slobozia.

Arhiva lui Costică Acsinte, „pozar“ profesionist care vreme de peste 60 de ani, între 1916 şi începutul anilor 1980, a umplut mii de filme şi plăci fotografice cu chipuri, locuri şi evenimente din viaţa judeţului Ialomiţa, a fost recuperată în format digital de Cezar Popescu, fost jurist şi pasionat de fotografie.