Nebunia lui Trump a aruncat în aer acordul nuclear cu Iran în cel mai prost moment

Acordul nuclear cu Iranul al marilor puteri internaționale tocmai a fost pus în pericol de președintele Donald Trump, iar implicațiile globale, inclusiv asupra României, vor fi inevitabile. Să vedem ce a stat la baza acestei decizii și care ar fi consecințele.

[related]

Președintele american Donald Trump a anunțat marți că va retrage SUA din acordul nuclear cu Iranul. Trump a criticat acordul nuclear încheiat în 2015 de puterile internaţionale – SUA, Rusia, China, Regatul Unit, Franţa şi Germania – cu Iranul, afirmând că suspendarea sancţiunilor în schimbul renunţării la programul nuclear a fost negociată greşit de la început şi a permis Teheranului să continue programul de înarmare cu rachete capabile să transporte ogive nucleare.

De asemenea, preşedintele a subliniat că acordul nuclear nu a împiedicat Iranul să finanţeze terorismul şi să destabilizeze Orientul Mijlociu.

Trucul pentru ca robinetele din baie să fie mereu strălucitoare. Cu ce trebuie să le ștergi ca să rămână curate zile la rând

Iluzia optică care îți păcălește creierul. Dacă vezi două fețe în culori diferite, ai picat în capcană, de fapt

Acordul nuclear și contextul deciziei lui Trump

Acest eveniment are implicații majore cu efecte la care nici președintele Trump nu s-a gândit. Cunoscut pentru acțiunile sale uneori curajoase, alteori neașteptate și chiar riscante, Donald Trump a spus foarte clar: „Statele Unite se vor retrage din acordul nuclear cu Iranul. Nu vom permite unui regim care scandează „Moarte Americii” să obţină acces la cele mai periculoase arme din lume.” Totuși, îi este limpede acestui președinte că nu se va întoarce la momentul 2015 înainte de încheierea acorului?!

Pe scurt, declarațiile făcute de Trump au atins câteva puncte între care: acordul a permis Iranului „să provoace prăpăd în Orientul Mijlociu și nu numai”; SUA se retrag din acordul nuclear iranian și vor fi impuse sancțiuni la cel mai înalt nivel pentru Iran. Restul declarațiilor, cu excepția celor care privesc un alt punct nevralgic de pe glob – Coreea de Nord, au fost vorbe goale. În ceea ce îi privește pe coreeni, președintele a spus că secretarul de stat Mike Pompeo este în drum spre Phenian, pentru a continua pregătirile pentru summitul cu Kim Jong-un. Pompeo a mers și de Paște în Coreea de Nord, pentru discuții.

De ce nu ne întoarcem la momentul de dinainte de semnarea acordului nuclear din 2015

La nici 24 de ore, ceilalți semnatari ai acordului între care aliați strategici, dar și adversari primejdioși – China, Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Germania – au declarat că sunt interesați să respecte în continuare termenii acordului.

Pe de altă parte, preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a declarat că Uniunea Europeană va avea “o reacţie unitară” la decizia preşedintelui american Donald Trump de a retrage SUA din acordul nuclear cu Iranul şi de a reintroduce sancţiuni împotriva regimului de la Teheran. Tusk a afirmat că liderii celor 28 de state membre ale UE vor discuta subiectul la Sofia, miercuri şi joi. Iar liderul diplomaţiei europene, Federica Mogherini, anunţase deja că Uniunea este “hotărâtă să menţină” acordul din 2015, prin care Iranul a acceptat să îşi îngheţe programul nuclear, în schimbul ridicării unor sancţiuni.

În consecință, se creează o ruptură importantă între SUA și europeni. Dacă lucrurile s-ar fi oprit aici, am fi putut spune că sunt doar niște negocieri dure între Iran și SUA, dar este mai mult decât atât. Consilierul pentru securitate al lui Trump a anunţat că firmele europene vor avea la dispoziţie şase luni pentru a-şi încheia afacerile cu Iranul, în caz contrar riscă, la rândul lor, sancţiuni. În aceste condiţii, nu e clar cum vor putea restul ţărilor semnatare să rămână în acord.

Deci, cu alte cuvinte, domnul afacerist Trump încearcă să își impună și să își proiecteze decizii economice ale unui stat / sau, mai rău, aale unor grupuri de interese unor firme private și unor state aliate. Această „gălușcă” va fi complicat de înghițit. Îi aducem aminte că sunt sute de multinaționale, unele cu sediul în SUA, altele în Europa sau în alte părți ale lumii care au o încrengătură de afaceri pe tot globul. Gândiți-vă la companiile care fac softuri it, folosite peste tot, și care ușor ar putea fi interpretate de vreo comisie a executivul american drept „know how” pentru cine stie ce bombe nucleare iraniene. Ce ar trebui să se întâmple cu acele companii? Hai să îi ofer o idee pusă în practică în România în 1948… naționalizarea!

Pe de altă parte, aliații NATO cu cea mai mare forță în zona Mării Mediterane, Turcia, prin ministrul al economiei, Nihat Zeybekci, a făcut cunoscut că îşi va desfăşura propriul comerţ cu Iranul şi “nu va da socoteală nimănui pentru asta”.

Nu vă gândiți că sunt un susținător al Iranului, dar, pentru niște mâzgăleli pe pereți, nu se justifică retragerea dintr-un acord atât de important.

Fostul preşedinte american, Barack Obama, cel în timpul căruia s-a semnat acest document, a catalogat drept o „gravă eroare” decizia lui Donald Trump de a retrage Statele Unite din acordul în dosarul nuclear iranian, apreciind că acesta ”funcţionează” şi este în interesul Washingtonului. „Eu cred că decizia de a pune JCPOA în pericol fără vreo încălcare a acordului din partea iranienilor este o gravă eroare”, a declarat fostul preşedinte, foarte discret după ce a plecat de la Casa Albă, într-un comunicat pe un ton foarte ferm.

Adversarii și retragerea SUA din acordul nuclear

Cel mai mare adversar politic și ideologic al SUA, prin ministerul de externe de la Moscova a comunicat  că Rusia este “profund dezamăgită” de decizia preşedintelui american Donald Trump de a retrage Statele Unite din acordul nuclear încheiat în 2015 cu Iranul. „Nu există şi nu pot exista motive pentru anularea planului comun şi cuprinzător de acţiune (JCPOA). Planul şi-a dovedit deplina eficienţă”, arată ministerul. “Statele Unite subminează încrederea internaţională în Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică”, acuză Moscova.

Rusia face niște declarații, dar în fapt jubilează! Vă aduceți aminte de povestioara croitorașului cel viteaz și cu șapte dintr-o lovitură! Fără să facă valuri, Rusia primește numai vești bune: alianțele din vest scârțâie (europenii nu vor ruperea acordului, SUA le amenință economiile), piața iraniană are nevoie de materii prime care pot veni lejer pe această decuplare a SUA de la frâiele acordului, după poziția de forță pe care o ocupă în Siria, o apropiere diplomatică de Iran este o mare gură de oxigen, în plus eventualele fricțiuni între europeni și americani le-ar putea deschide din nou canale de comunicare cu UE și mai ales cu puterile Europei. Credeți că nu s-au gândit la asta?! Iată ce simplu sună comunicatul …„Rusia este deschisă la cooperarea în continuare cu ceilalţi semnatari ai acordului cu Iranul (n. red. – China, Franţa, Regatul Unit şi Germania) şi va continua să îşi dezvolte activ legăturile bilaterale cu Iranul.”

[related]

China, tace și face. Deși nu sunt reacții din partea lor, chinezii întrevăd o posibilitate foarte mare în exporturile petroliere iraniene, care nu vor mai curge către SUA. Deocamdată oficialii acestei mari puteri economice sunt foarte atenți la cum se așează piesele pe tabla de șah și încearcă să profite de mișcarile imprevizibile ale unui președinte poate prea părtinitor

Ce efecte ar putea fi în România

Noi nu suntem niște jucători la nivel internațional. Avem bătăliile noastre cu gropile din asfalt, lipsa infrastructurii, cu un sistem public de sănătate defect, cu o educație precară, cu buda din fundul curții, cu avize de construcții date iresponsabil și multe alte bălării din astea. Dar dacă ne ridicăm capul de pe pistele de bicicletă înțelegem că rupturi inutile între aliații noștri din NATO nu pot fi neapărat de bun augur pentru o țară aflată la granița aliantei și a UE. Să nu avem senzația că Ucraina este vreun zid sau impediment pentru o Rusie care are obiective pe sute de ani, iar noi suntem în calea lor…

Dacă lăsăm deoparte pariurile pe lăzi de bere, care se lasă cu circ și dezamăgiri, am înțelege că impunerea unor restricții Iranului în zona petrolieră înseamnă noi scumpiri în lanț: pornind de la prețul carburantului la pompă, până la pâinea cea de toate zilele. De ce? Pentru că la noi există acestă practică, deloc monitorizată și sancționată: dacă se scumpește barilul de petrol în orice parte a lumii e un motiv de creștere a prețului carburantului, dar dacă în schimb scade nimeni nu aplică o scădere proporțională…